Ora 3 dimineata se materializeaza brusc in capul meu. Opresc soneria responsabila de asta si cumva reusesc sa inving in lupta cu patura care ma tinea strans lipit de pat. Ma uit dezorientat in jur neintelegand unde sunt. A! Sunt la Toni si trebuie sa plecam la Baia Mare. Cu treaba... Beah, ce porcarie. Ma duc si il trezesc. Pana sa imi revin, Toni o si o pune de o cafea. Stam amandoi in bucatarie cu ochii crapati. Bineinteles ca odata cu noi s-a repezit si Duz, cainele. Se uita la noi cu o fata tampa si ne bufneste rasul. Hait! E ora 4 fara un sfert. Deja e tarziu. Dupa oarece lupte cu Duz reusim sa iesim pe usa fara sa-i prindem si capul astuia in ea. Jos ne asteapta Kiu. Usor cam murdara. Gasim ceva hartie igienica si ii igienizam geamurile... macar sa vedem si noi pe unde mergem. A! Am uitat sa zic ca Kiu este masina. De data asta chiar plecam. Pana la benzinarie. Rezervorul era plin de cu seara, dar parca noua nu ne plezneau inca venele, asa ca mai luam cate un Red Bull... din ala mare.
In sfarsit iesim din Bucuresti. Drumul este gol si ii indeasa kilometrii lui Kiu sub roti. Din ce in ce mai repede. Habar n-am cand am ajuns la Sibiu. Cert e ca am ajuns acolo in 2 ore jumate. Dupa o scurta oprire o luam spre Cluj. Ma gandeam ca pe drum, pe la Alba Iulia, sa ne oprim sa bagam ceva sub nas. Dar cand am ajuns acolo, n-am mai spus nimic... Ora era in jur de 7 jumatate. Cine mananca atunci?
Continuam drumul.
Cand ajungem la Turda drum in lucru... Ne invartim nitel si realizam ca de fapt era intrarea pe nou nouta bucata de autostrada A3. Muahaha!!! Si in afara de doua, trei masini ratacite ca si noi pe acolo nu mai era nimic... Asa ca-i dam bice lui Kiu si incercam ce-i poate pielea. De la 220 in colo o ia mai usor. Oricum e bine! Cei 50 de km de autostrada au fugit de sub noi in 10 minute. Si uite asa ne trezim la Cluj. Ne oprim pe acolo nitel cat sa dezmortim oasele.
Pormim mai departe. Pana la Baia Mare e un drum usor cam prost dar merge. Ne clatim ochii cu peisajul nou pentru noi. Abia astept sa vad ce-i cu Maramuresul asta atat de laudat. Ajunsi la Baia Mare ne oprim sa mancam fiind intrerupti de un arhitect care zbiara la noi ca ne asteapta de o ora sa aparem. Usor ciudat fiindca noi nu vorbisem de nici o ora la care ar fi trebuit sa ajungem. Incercam sa trecem peste enevare si ne continuam linistiti masa. La fix! Cand terminam apare si un domn de treaba, altul decat arhitectul ciufut si ne duce la locul faptei. Urmatoarea ora ne-o petrecem masurand si facand poze. La final intrebam de ceva locuri de vizitat in orasul asta si domnul cel de treaba ne recomanda centrul vechi si turnul lui Stefan. Ne si conduce pana acolo. Ce om bun!!! In parcare suntem brusc inconjurati de aurolaci. Ne ratoim si noi putin la ei si plecam cu aparatul de fotografiat in spate. 5 minute. Atat ne-a luat sa dam roata locului. Turnul lui Stefan nu e al lui Stefan cel Mare... E clopotnita unei vechi biserici, mai degraba catedrala inchinata Sfantului Stefan. Super dubioasa viata si pe biserica asta. Numai ghinioane a avut... a traznit-o, a luat foc si pana la urma a disparut undeva de-a lungul istoriei. Na... una s-a piedut si una s-a stricat. Si uite asa a ramas doar turnul din ea. Ajungem la masina in timp ca sa vedem aurolacii fugariti de politie. Buna treaba! Ne imbarcam si plecam mai departe.
Dar dilema... ce facem acum? Ramanem aici? O luam inapoi? Inapoi pe unde? Ne gandim sa o luam spre Moldova dar fiind patiti deja, ne uitam si la altitudinea locurilor prin care trece drumul. Hm... Cadem de acord ca e prea sus si in perioada asta s-ar putea sa fie zapada. Asa ca e mai cuminte sa o luam spre Sighisoara. Zis si facut. O luam din loc. Sensuri unice. Pe unde iesim din orasul asta? Pana la urma ne dam scapati doar ca sa descoperim ca suntem pe drumul spre Sighetul Marmatiei. Exact unde stabilisem ca nu o sa mergem. Eh... Ne spunem ca mergem sa vedem un lac pe care l-am vazut pe harta ca ar fi in durm si dupa aia ne intoarcem. Doar ca nu gasim pic de lac. Ne uitam si pe GPS-ul telefoanelor dar de asemenea nu e nici un lac... Nu e loc de intors! La propiu! Asa ca ne continuam drumul spre nord. Fie ce-o fi! Si a fost!!! A fost o ceata de iti bagai stergatoarele'n ochi. Senzatie destul de stranie dat fiind ca eram in mijlocul muntelui, pe serpentine, cu cate un hau pe o parte.
Dragos: Mamaaaa, se vad doar varfurile brazilor...
Toni (uitandu-se lung la ce vedea pe partea stanga): Daca brazii astia de aici au 20-30 de metri si pe partea aia se vad doar varfuri, cat de adanca o fi prapastia?
Interesanta dilema, dar preferam sa o lasam necercetata de data asta. Facem niste poze din mers si ne continuam drumul. Cand deodata, brusc, se termina ceata... Era si cazul! Mi se lipisera ochii de geam si directiile tot aiurea le dadeam... Noroc ca Toni ma lasa in plata domnului si isi vede de treaba.
Ajungem si la Sighetul Marmatiei. Ne ratacim si acolo, nu gasim o benzinarie pe placul lui Kiu si trebuie sa ne multumim cu ce gasim. Incercam sa iesim din oras dar era sa iesim din tara! In Ucraina! Parca si vedeam un panou iesind din ceata pe care scrie Odessa. Ne indreapta pe directia buna niste tigani cu o vorba extrem de caaaaalmaaaa.
Neavand incotro ne continuam drumul spre Moldova. Cand rulam si noi mai bine iaca se intampla din nou. Ceata'n munte. De data asta incercarea de a vedea mai mult de un metru in fata e inutila. S-a lasat si intunericul. In fata farurilor o perdea alba... Serpentine in ac de par. Marcajele cam lipsa. La un moment jur ca nu mai stiam in ce parte e drumul. Pana la urma am scapat si de asta. Cand am inceput sa coboram, ceata a ramas undeva deasupra noastra. Marfa! Zburam sub nori!
Ne dam scapati si ne oprim intr-o localitate cu un nume tare haios: Carlibaba. Glicemie scazuta. Vreau ceva dulce. Evident, Toni vrea ceva sarat. Ne oprim la un magazin la care Toni de abia se abtine sa nu rada de dulcele grai moldovenesc. Eu ies afara si scot telefonul. Surpriza!!! Pe ecran scria: Choose network: Hotspot Primarie. Oamenii astia au net wireless!!! Incredibiiil. Verificam mail-urile, gps-ul, net-ul. Merge execelent!
Continuam. Nici nu apuc sa spun Valea Putnei ca iesim de pe drumul prost de pana acum si intram pe cel dintre Vatra Dornei si Campulung Moldovenesc. Nu-mi revin din uimire! E cel mai bun drum pe care l-am vazut pana acum in tara asta!!! Asfalt fara nici o urma de denivelare, marcaje excelente... Pana la urma ridic ochii de pe drum si ma mai uit si in laturi. Iata si Campulung. Foarte frumos! Realizez ca de cand am intrat in partea asta totul e extrem de curat. Practic pana la Gura Humorului am vanat o hartiuta aruncata pe jos. N-am vazut nimic.
Gura Humorului. Ne oprim deja usor cam franti. Ne hotaram sa tragem la somn. Asa ca ne uitam dupa un hotel sau pensiune. Gasim un hotel chiar in centru. Ne cazam. 55 de lei de persoana. Camera curata si cu tot ce-i trebuie. Excelent!!! Iesim prin oras. Cautam infrigurati o carciuma unde sa mancam si noi ceva. Gasim ceva pana la urma care sa nu aiba si aparate de poker. Mai bun decat mancarea au fost cele aproape doua pahare de vin pe care le-am baut. Cerem nota. Lasam banii. Toni se incurca in bancnote si renunta sa mai numere. Ii spune chelneritei ca nu mai stie exact cat e acolo si daca e vreo problema, noi o sa mergem incet spre hotel ca sa ne poata intoarce din drum. De unde rezulta replica weekend-ului: (deci strigata aproape) PAI SI POAAATIIIIII!!! Am tinut-o intr-un ras pana la hotel unde am gazut lati. Mersesem pana acu aproape 1000 de km.
Dimineata ora 7. Suna ceasul. Nu stiu cum l-am oprit dar am mai dormit pana pe la 9. Dupa ceva mic dejun cu niste oua mult prea naturale predam cheia si o intindem spre Suceava. Drumul in continuare excelent, locurile la fel de curate si ingrijite. Pe bucati nici nu mai spuneam ca suntem in Romania. Hmmm... Nu ma asteptam la asa ceva de la Moldova. Scuze, am uitat! Nu Moldova, e Bucovina!
Suceava... gasim aproape imediat cetatea lui Stefan. Cel Mare de data asta! Ingrijita, renovata pe alocuri. Foarte frumos! Mai dam o tura prin Suceava. Multe biserici pe aici. Afara o vreme excelenta! Soare! Si nu foarte rece! O luam spre Botosani. Intrarea in oras ne lasa o impresie buna. Orasul in sine cam searbad. Sau poate nu am stiut noi unde sa mergem. La o trecere de pietoni Toni, galant, lasa o batrana sa treaca. Cred ca o pusesera locuitorii la inaintare, caci dupa aia au trecut trei sferturi din oras pe trecerea aia pana cand il lasa rabdarea pe Toni si fortam trecerea. Iesim din oras si din nimereala pe drumul cel bun. Eu tot vroiam sa trec prin niste locuri unde ma tot duceam in copilarie. Drumul este comunal dar incredibil de bun! Spui ca esti pe o strada prin Germania. Cand il laudam noi mai cu foc, isi da sfarsitul obstesc si continua cu ce ne asteptam noi la inceput... adica gropi, cratere si asa mai departe. Ne oprim la Manastirea Vorona. Un loc in care linistea monahala era intrerupta cu furie de un cocos mic si isteric care zbiera din toti rarunchii. Locul plin de incarcatura spirituala... atata vreme cat tacea cocosul. Plecam mai departe spre Roscani. Roscani este locul de la confluenta Siretului cu Moldova unde imi petreceam eu vacantele de vara cand eram mic. N-am mai fost de atunci pe aici. Dupa o intalnire emotionanta cu unica matusa de 82 de ani care a supravietuit, am plecat mai departe spre Falticeni.
Falticeniul un orasel destul de mare, contrat asteptarilor mele satesti. Foarte frumos dar ne grabim spre Targul Neamt. Loc in care si ajungem putin mai tarziu. Dar nu indeajuns de devreme ca sa mai prindem ceva lumina buna. Totusi gasim Cetatea Neamtului. Lasam masina si urcam pe jos. Ingrozitor!!! Mi-au iesit plamanii pe gura!!! Si nici Toni nu arata mai bine, desi nu vrea sa o arate... Cetatea iarasi excelenta! Renovata, amenajata, cu un cor de copii care cantau muzica medievala si o doamna care ne-a dat cornulete. Ar fi bagat si ceva vin in noi dar a trebuit sa o refuzam politicos. Pana am terminat noi de vazut ce era de vazut s-a lasat si noaptea. Asa ca ne coboram pana la Kiu razand de gafaielilor celor care urcau. Doar dupa lupta, multi viteji se arata!
Kiu ne duce pana la Piatra Neamt, unde dam de o orga de lumini. Multe, foarte multe! Ne apuca ameteala de atatea beculete de un albastru electric. Usor psihiadelic orasul in perioada asta. Vrem sa mancam ceva dar nu gasim nici un loc. Pur si simplu nu prea exista asa ceva. Ne fataim ametiti prin tot centrul si nimic. Printre beculete mai gasim o biserica si un turn de-al lui Stefan. Tragem cu urechea si radem pe infundate de vorba greu moldoveneasca pe care o auzim. Accentul este cu mult mai pregnant pe aici. Asa ca noi hohotim binedispusi. Bineinteles ca in momentul in care vrem sa ne urcam in masina, in fata noastra e o carciuma. Long live Murphy! Dupa ce am mers atat, localul era chiar in fata noastra. Nu mai servesc decat pizza si noi tare am fi mancat o shorbitza. Eh... asta e! Mancam pizza! Nu stiu daca eram noi prea infometati, dar respectiva chiar a fost foarte buna. Multumiti plecam mai departe. Mai departe spre Bucuresti urmeaza orasele mai neinteresante asa ca povestirea se opreste aici.
Ajungem in Bucuresti. 1550 de kilometri. In Romania. Execelent! Imi recuperez cainele si somn acum!!! Maine ma duc sa-mi iau manusi de motociclist.
PAI SI POATIIIII!!!!!????
