- Spre nord...
- Pai unde spre nord?
- Nu stiu exact...
Si exact asta a fost tot planul meu elaborat de vacanta. Sa nu stiu unde merg. Doua saptamani de umlat prin tara. Fara o tinta exacta, fara sa stiu unde o sa dorm, unde o sa mananc. Cu alte cuvinte aiurea.
Prima zi a venit de dimineata. Mai exact pe la ora 5. Destul de neprietenos la ora aia, ma misc destul de greu. Imi iau vreo cateva ore sa-mi strang toate lucrurile pe motocicleta. Cert este ca am pornit abia pe la 8. Incet dar sigur as putea spune.
Pana la urma imi iau inima in dinti, imi zic un "BANZAIII" si o pornesc la drum. Ma gandesc sa ajung pana la Brasov si dupa aia mai vad eu ce-o fi. Toate bune si frumoase pana pe la Sinaia, unde brusc ma trezesc in traficul bucurestean. Masini se tarau la deal cu o viteza care varia intre 0 si 20 de km la ora. La inceput m-am gandit sa fiu civilizat si sa merg si eu ca ei. Pana in momentul in care da febra peste motoreta mea. Prind momentul si ma bag pe bucata de asfalt de dupa linia alba de pe dreapta. Si merg nene, si meeeerg... pana la Predeal. Mai injur ocazionalii peisani care se ingesuie mai tare in parapet numai asa fiindca ei nu pot merge. Dar cu putina rabdare trec si de astia. Pana la urma ajung si in Brasov, numai ca se pare ca ajung prea devreme. Ma opresc sa fumez ceva idei care mi-ar trece prin cap. Ma uit pe harta si vad Sighisoara... Hmmm... Am tot trecut pe acolo dar nu m-am oprit niciodata. Asa ca imi suna bine in minte si o iau intr-acolo.
Iata-ma ajuns in SIghisoara. Recunosc ca aici stiam ceva de un camping. Dar cu tot GPS-ul care imi tot bolborosea ceva, ma invart de cateva ori pe stradute. Pana la urma imi bag picioarele in el de GPS si intreb pe careva. Evident ca ma lamureste si gasesc locatia instant. Intru, intreb daca au locuri de cort si cat costa. Au si costa 15 lei pe noapte! Exceleeent!!! Imi iau o noapte. Planul fiind evident, sa plec a doua zi de dimineata. Ma apuc de intins cortul intr-o caldura incredibila. Dar tocmai cand terminasem, apare un nene care ma scoate din reveria contemplativa fericita in care ma scaldam si imi spune ca nu am pus bine cortul si ca ar trebui sa-l mut. Zeii masii de treaba... Dar noroc ca nu e mare lucru. Asa ca il iau de varf si il tarai mai incolo. E mai bine mai incolo... Pana la urma scap de echipament si ma proptesc in terasa localului. Tot sugand dintr-o bere, nu mai stiu a cata, ma trezesc ca vorbesc cu niste nemti. Unul dintre ei e de pe aici dar plecat de ceva vreme. Din discutie in discutie aflu ca a lui mama e foarte buna buna prietena cu asistenta mea din facultate... Cum naiba? De unde a venit asta? Mda... renunt la incercarea de a descurca firele relatiilor interumane. Revenind... oamenii sunt acolo ca sa faca un film despre ce altceva decat despre vampiri. Vesnica fascinatie a lumii occidentale. Oricum pare interesant! Ajung inapoi la cort pe la 7 dimineata. Dupa o noapte de bantuit prin cetate, de incercari de a filma niste lilieci care serveau masa la un bec cu fluturi, de baut vin cu o fata din Austria. La ora 9, cortul intra in modul de zi... Caldura ma da afara. Asa ca ma tarai pana la dus si imi revin nitel. Intre timp noii mei prieteni deja plecasera. Cum am sa aflu mai tarziu, sa caute o locatie unde sa filmeze. Fiind cam prea ametit pentru a pleca, ma duc sa-mi mai iau o noapte. Pe drum ma gandesc ca mai bine imi iau doua. Sigur diseara o sa se repete povestea. Se pare ca am avut gura aurita... de staniolul de la sticlele de bere, cred. Istoria se repeta! Totusi in cursul zilei trag o fuga pana la Medias. Pe drumul de intoarcere, la o curba, scap motorul pe jos. De suparare imi trage si una peste tibie. Noroc ca nu mi-am luat genunchierele... Vine si a treia zi. Oamenii ma roaga sa pun ceva voce in filmul lor. Ok! zic eu... Si asa ajung sa cunosc si alt personaj. Omul cu locatia. Ei bine, domnul e un artist local care umbla in kilt si are un atelier foarte misto cu o fereastra mare din care a scos fereastra propiu zisa. In locul ei a construit un fel de podium peste care troneaza un fotoliu. Foarte misto omul!!! Mai sunt niste prieteni de-ai lui. Iar se bea bere. Aflu ca oamenii o ard hard enduro pe muntii inconjuratori. Evident ca iarasi s-a legat treaba!!! Nemtii sunt incantati de romani si romanii de nemti. Asa de incantati unii de altii incat se invita a doua zi la un "ceaun" la nu stiu ce cabana din munti. Mamaaaa... dar eu nu mai plec de aici? Desi noaptea a tinut pana dimineata, ma trezesc totusi pe la 12 destul de ok. Gata! E momentul! O intind de aici! Sar peste ceaun!!! Plec! Dupa ce ies din oras imi dau seama ca am uitat sa-mi caut o noua destinatie. Opresc. Parcarea imi spune Bistrita!
A! Intre timp apar in camping si doi belgieni foarte misto. Au venit calare pe doua BMW-uri 1150. Intru in vorba cu ei si aflu ca se duc pana in India. Brusc sunt cam invidios pe ei!!! Puteti vedea aventura lor aici (nu si citi... decat daca stiti ceva flamanda).
Bistrita! Orasul destul de mic. Gasesc un hotel cu o doamna draguta la receptie care imi face si reducere. Urc in camera, bag repede un dus si ies in oras. Foarte frumos! O strada pietonala cu cladiri vechi si terase una dupa alta. Profit de ele si beau vreo doua beri. Neavand ce mai face o iau inapoi spre hotel. Pe drum, careva a pus o carciuma. Cu muzica foarte misto. Imi zic ca mai merge o bere si intru. Intr-adevar muzica este excelenta! Beau o bere, ma duc pana la toaleta. La intoarcere ma agat de un tablou de pe perete. Un individ sare si il indreapta uitandu-se urat la mine. Imi cer scuze si intram in vorba. Aflu ca e artistul care a facut respectivele tablouri de pe pereti. Si ca si mine, a terminat facultatea de arte din Bucuresti. Evident ca de aici a pornit o seara excelenta cu o gasca de oameni foarte misto. Inchidem barul si ma retrag si eu la somn.
A doua zi o intind spre Vatra Dornei. Drumul a fost marea surpriza a zilei! Prin munti si proaspat refacut! Tot caut sa fac poze dar evident ca peisajele cele mai frumoase sunt in curbe... Pe drum intalnesc un alt motociclist din Bucuresti. Stam nitel de vorba. Bantuia impreuna cu sotia lui prin tara. Momentan statea la Bistrita si tragea si el o tura pana la Vatra Dornei. Ei pleaca iar eu mai raman sa trag niste poze. Pana la urma ma urnesc si eu. Odata ajuns in oras, dau iarasi peste ei si ne oprim la o limonada pe o terasa. Inainte de a pleca omul imi face cadou un stergator de ploaie pt viziera. Multumesc din nou!!! Este incredibil cat de repede se leaga lucrurile cand mergi cu motocicleta!!!
Pornesc mai departe. Adica spre Sighetul Marmatiei. Drumul foarte prost dar cu niste peisaje atat de frumoase incat iti dau lacrimile. Si iei toate gropile de pe drum.
Sigetul Marmatiei! Ma invart dar nu gasesc nici un loc unde sa dorm. Intr-o benzinarie intreb niste oameni turisti care imi spun ca ei tocmai vin de la Sapanta si ca sunt pensiuni acolo. I-auzi!!! Sapanta! La asta nu ma gandisem. O iau intr-acolo. Ajung noaptea. Luminatul stradal fiind usor lipsa nu prea ma descurc cu gasitul pensiunilor. Opresc langa casuta politiei. Pana la urma apare un domn politist. Il intreb de pensiuni si omul incepe sa sune diversi oameni. Intre timp stam de vorba si imi spune ca are si el o matusa in Tulcea (eu fiind de acolo). Incredibiiiil!!! Clar lumea e mica! Pana la urma imi gaseste un loc. Urmaresc masina politiei pana acolo. Evident ca la pensiune intalnesc un cuplu foarte dragut cu care intru in vorba. Oamenii se plimba mult!!! Imi baga cateva idei in cap. Asimilez cu usurinta sugestiile lor si palinca gazdei... Nu exageram totusi. Dimineata merg cu ei sa vad biserica din lemn (cea mai inalta structura de lemn din europa) si vestitul cimitir vesel. Sincer eu nu am fost foarte impresionat! Asa ca plec mai departe. Spre Baia Mare, cu un ocol prin Valea Izei. Aici dau peste un peisaj excelent cu un fundal de nori cam amenintatori. Asa ca bag nitel gaz si depasesc urgia. Drumul spre Baia Mare trece prin munti. Serpentinele si acele de par imi pun la incercare aptitudinile mele de sofer de motocicleta. Mai ales ca in varf ma sperie un domn ca la vale sunt si mai multe si oarece prapastii. Pana la urma trec cu bine. Trec prin Baia Mare, Satul Mare, Carei si ajung la Oradea. Frumos orasul!!! Aici ma gandesc sa ma opresc la Baile Felix pentru noapte. Dar odata ajuns acolo, tigania specifica oricarei statiuni ma alunga. Asa ca o iau spre Cluj.
Cluj! Cred ca am avut asteptari prea mari de la orasul asta. Sau poate nu am stiut eu unde sa ma duc. Sau poate nu am stat destul incat sa-i prind gustul. Cine stie... Desi am bantuit niste terase prin centru, tot ce imi aduc aminte sunt avioanele care tot aterizau si decolau. Mai ceva ca in Londra...
Zo... dupa doua zile de leneveala si intalniri cu prieteni vechi prin Cluj o pornesc prin Turda, Baia de Aries, Campeni, Brad catre
Deva. Din nou peisajele te dau pe spate! Se pare ca si motocicleta mea e uimita fiindca incepe sa scoata niste zgomote dubioase. Trag pe dreapta, gandindu-ma ca e lantul murdar. Cat timp il curat si il ung se opreste si un austriac... iarasi pe un BMW 1200 Adventure sa ma intrebe daca sunt ok. Frumos din partea lui dar geniul mecanic din mine nu stie ce sa-i raspunda. Fericit ca zgomotele au incetat, plec mai departe.
Drumul de la Brad la Deva. Sar din boschetii de unde faceam niste poze la zgomotul unui motor. Ne salutam si fiecare isi vede de treburile lui. Pe drum ne intalnim iarasi si la o rascruce care ne-a incurcat pe amandoi, ne oprim sa stam putin de vorba. Omul este un englez care si-a luat o motocicleta de pe eBay cu 700 sau 800 de lire si a venit pana aici cu gandul sa ajunga pana in Bulgaria. Eu sunt fericit ca am intalnit pe careva care merge in aceeasi directie cu mine. Pana acum, in orice directie as fi mers, toti motociclistii aveau treaba in directia opusa. Asa ca mergem in formatie pana la Deva. Aici ne despartim fiindca el vrea sa ajunga la Sibiu si eu la Timisoara.
Din Timisoara nu am mai pus poze fiindca am ajuns tarziu si nu am mai avut puterea sa ies prin oras. Dar pot spune ca odata incheiata etapa asta, m-am cazat si eu la un hotel mai de 4 stele. Foarte frumos!!! A! Si iar mi-au facut reducere! Cred ca inspir mila cand apar asa rupt de oboseala... Dimineata, am plecat de aici in saluturile si urarile de bine ale oamenilor care lucaru acolo. Traseul imi era destul de clar. Spre Baile Herculane si de pe Valea Cernei tot in sus pe munte.
Baile Herculane. Opresc sub un copac la umbra. De-a lungul drumului se plimba lumea venita la statiune. M-au distrat privirile barbatilor care erau trasi de sotii din invidia cu care masurau motocicleta. Cred ca le-ar fi placut si lor...
Zis si privit, eu o iau spre munte. Merg ce merg pana cand motociclul incepe iarasi sa faca urat. Trag pe dreapta... mai trag de lant... ma uit la soare ca trage sa apuna. Ma gandesc ca nu tine figura sa mai raman pe aici. Dorul de casa si un ras care tocmai a sarit pe drum ma fac sa ma hotarasc. Ma duc acasa!!!
Drumul spre Bucuresti a fost destul de obositor. Si lung. Daca te gandesti ca am plecat dimineata din Timisoara, am mai bantuit putin si prin munti si dupa aia am luat-o prin Drobeta, Craiova, Pitesti si Bucuresti, se aduna ceva kilometri. Totusi, cu putina vointa, ajung pe la 2 noaptea acasa. Game over!!!
