N-am mai fost de multa vreme in Delta. Asa ca propunerea lui Toni a picat la fix: mergem la Chilia Veche! Zo... trecem Dunarea cu bacul pe la Tulcea si ne trezim pe niste drumuri pietruite si pline de gropi pana la refuz. Recunosc ca la inceput mi-a cam fost teama de ele. Dar spre sfarsit nici ca mai conta. Chiar unele bucati de drum mi s-au parut bune! Revenind, o luam pe o scurtatura de-a lungul Canalului Sireasa. Numai ca scurtatura s-a dovedit a fi lungitura. Chiar aproape de tinta, digul era rupt. Nu ne ramane decat sa ne intoarcem pe drumul cu pietre si gropi. Ora fiind deja inaintata incepem sa cautam un loc in care sa ne punem cortul. Trebuie neaparat sa fie un loc mirific. Asa ca, nehotarati, ne tot fataim dintr-un loc in altul. Pana la urma ne oprim tot pe malul canalului Sireasa, doar ca pe celalat. Odata cortul pus pe pozitii, adunam lemne de foc, pregatim vreo 2 undite din niste crengi si ceva nylon, ace si plute. Evident ca n-am prins nimic in seara asta. Asa ca apelam la rezerva strategica de sunca. Dimineata ma trezesc pe la 5. Nu cred ca m-am mai trezit de buna voie la ora asta de ceva vreme. Urmeaza resuscitarea focului si facutul unui ceai genial din apa din Dunare si izma culeasa local. Intre timp, Toni pune mana pe singura undita care ne-a mai ramas (cealalta disparuse in noapte). Asa a luat nastere obleta de dimineata. Adica 10 pestisori mici numiti obleti, care s-au perpelit linistiti pe gratar. Foarte buna obleta!!! Dar e timpul sa pornim mai departe. Ne strangem catrafusele si gunoaiele si plecam. Plecam sa luam niste apa, de preferinta rece. Apa o gasim in satul Pardina. Oprim la singurul magazin din localitate si Toni se duce sa ia apa. Intre timp eu caut putina umbra sa-l astept. Dar iata ca vine un nene la mine cu un mers usor cam impleticit. Ma uit la ceas... e de abia ora 10 dimineata. Omul se opreste langa mine si ma intreaba:
- Sunt profesioniste?
- Cine? raspund eu.
- Motocicletele... zice el.
- Adica? intreb eu.
- ... si pleaca
Si am ramas cu ochii'n soare si privirea tampa. N-am inteles nimic din dialogul asta.
Improspatati de 2 beri fara alcool plecam mai departe spre Chilia. Drumul la fel de prost. Mergem cativa kilometri pe el pana ne dam seama ca toata lumea din partea locului foloseste drumul de pamant facut pe langa drumul "principal". Asa mai merge neninca!!! Ajungem la Chilia Veche. Ne opreste Politia de Frontiera sa ne intrebe de sanatate si buletine. Aflam de la ei ca nu prea ai ce sa vezi in Chilia. Si au avut dreptate. Bantuim nitel pe acolo si ne oprim la ceva rece de la magazinul/carciuma Macul Rosu. Plecam. Incercam sa gasim iarasi o scurtatura. Drumul pare a se termina oarecum in camp. Continuam pe niste urme vagi de roti si iesim iarasi la drumul cu pietre. Beah! O luam de la inceput cu zdranganeala. Intre timp Toni aluneca cu tot cu motoreta pe niste fan. Iarasi si-a rupt semnalizatorul. A! Si s-a indoit pedala de frana. Intre timp se opreste langa noi si un Defender al Politiei de Frontiera. Oamenii au fost foarte amabili. Ne-au intrebat daca avem nevoie de ajutor si ne-au recomandat o ferma de unde putem imprumuta un ciocan pentru pedala. Le multumim si o luam din nou la drum. Intre timp apare ideea ca, data fiind ora tarzie si departarea fata de Tulcea, s-ar putea sa nu mai prindem bacul. Si de aici urmeaza faza de raliu Paris-Dakar. Am mers mai tot drumul cu 70-80 de km/h cu toate gropile si capcanele drumului. Ma mir ca am scapat teferi... si noi si motoretele. Chiar am si prins bacul. Numai ca a mai trebuit sa mai asteptam vreo ora sa vina... :)))
