CUBIK TRIPS

De la Bucuresti la Tulcea

2012-01-25T00:20:00.000+02:00

Un filmulet filmat si editat de Toni. Nu stiu despre voi, dar mie imi place. Imi da o stare tare buna!!!:)

Am mers cu bicicleta

2011-09-19T15:35:00.000+03:00

Cine se mai trezeste duminica dimineata la 7? Eu, Bogdan, Marius si Vlad. De ce? Ca sa biciclim.Unde? La munte. Adica de la Maneciu in sus pe muntele Tatarului,Tabla Butii, Pasul Boncuta, Valea Stanii si inapoi.Si a fost foarte, foarte frumos. Asa mi-am dat seama de 2 lucruri. Bicicleta mea nu e facuta pentru urcat pe munte si ca nu prea ma tin picioarele sa urc cu ea. Asa ca acesta combinatie m-a facut sa merg cu bicicleta. Adica vreo 10 km eu am mers si bicicleta si-a invartit rotile. Eu impingand-o pe cea din urma. Sincer, nu credeam ca ma tine sa fac asta. Noroc ca restul de 5 km pana in varful muntelui l-am facut cu totii in bena unui ARO vechi. Lucru care m-a facut sa-mi schimb parerea despre masina asta. Nu cred ca tineau prea multe la drumul ala plin de bolovani. Dar odata ajuns in varf (ultima oara cand ne-am uitat, GPS-ul arata 1400 m altitudine) mai trebuia si sa coboram. Zis si facut. Pe panta destul de abrupta care a urmat mi-am dat seama ca nu prea tin franele bicicletei mele... Asa ca iar am plimbat-o pana am dat de un drum cu o inclinatie mai normala. Deja imi venea sa o arunc.Dar una peste alta, la lasatul serii am ajuns si la masina. Cu tot efortul, bombaneala, injuraturile si oboseala mea, pot spune ca a meritat!!!! As mai face asta o data!!!

La mare! Alta mare!

2011-09-12T04:27:00.000+03:00

In sfarsit vacanta!!! Buuun!!! Dar unde sa mergem? O idee buna ar fi sa mai vedem si noi alti oameni, alte locuri. Prea multa Romania. Dar totusi? Unde sa mergem? Locul trebuie sa fie bun dar si oarecum aproape. Nu este decat o saptamana pentru destrabalarea de vara. Pana la urma apare si destinatia: Grecia! Dar unde in Grecia? Nu stiu! Vedem acolo. De data asta, motoreta ramane in garaj si masina este ridicata la putere!Deci trezirea la 4 dimineata si la drum. Prima tara, Bulgaria! Am auzit tot felul de pareri despre tara asta. Dar sincer, eu nu am fost foarte incantat de ea. Pe litorral, o jungla de hoteluri in cel mai pur stil turcesc iar mai in interiorul tarii orase aproape parasite. Si toate astea legate de niste drumuri cel putin dubioase. Dar pana la urma asta e doar parerea mea...

Reusim sa scapam odata de Bulgaria. La granita un politai grec mancator de seminte se uita la buletine si ne da drumul in tara. Se simte diferenta! In primul rand, drumurile sunt mai bune si locurile par mai ingrijite. In plus prin localitati vezi oameni!!! Tot cascand ochii in dreapta si-n stanga ajungem destul de tarziu in Alexandropoulis. Un oras incredibil de viu si tanar. Haos nu prea controlat! Tot felul de scutere si motociclete pe strazi, pe trotuare... peste tot. Cred ca toata lumea din oras e pe afara! Aici "afara" ar trebui sa se citeasca taverne. Multe! Peste tot! Reusim sa gasim in sfarsit un loc de parcare intr-o bezinarie inchisa de la parterul unui bloc si pornim la pas. Pas cu pas spre a manca ceva. Ne-am tot uitat la lucruri cunoscute, gen shaorme si tot felul de fast food-uri. Parca totusi... nu prea merge. Pana la urma observam o taverna cu denver mare. Cred ca a fost norocul sejurului. Se servea un singur fel de mancare: platou cu peste si fructe de mare! Vreau sa spun ca pana la momentul respectiv nu imi placea genul asta de mancare nici mort. Dar Incercand alea, mi-am cam schimbat parerile despre creaturile marilor!!! Intre timp se gaseste si ceva wi-fi liber. Asa ca de pe telefon via www.booking.com ajungem la somn.

A doua zi o luam din nou la drum. Dupa cativa km pe autostrada se naste ideea ca ar fi mai multe de vazut daca o luam aiurea pe drumuri. DIn cate am vazut pe harta ar fi trebuit sa ajungem intr-o localitate numita Maronia. Dar pana sa ajungem acolo, am dat peste un golfulet linistit. Ar merge o baie! Apa excelenta! Surpriza a venit iarasi de sub valuri. Sub forma tepoasa a unor arici care s-au indragostit de talpile mele. Asa ca, usor nefericit, mi-am petrecut urmatoarea jumatate de ora cu un ac, incercand sa scot ceea ce a ramas din arici in piciorul meu. Reusita a fost partiala fiindca mai am si acum cateva ace... asa ca suvenir... :)

Bantuim noi de pe un drum pe altul, dar totusi ar trebui sa ne tinem de ideea de la care am pornit. Si anume de a ajunge la Salonic. Dar cine a pus Kavala'n drum? Kavala e un oras foarte frumos, cu o cetate locuita pe un varf de deal si cu un impresionant apeduct roman. A! Si ceva barci pescaresti!

Odata cu seara am ajuns si la Salonic. Aici am gasit un oras mareee, mareeee si un hotel prost. In schimb, a doua zi am avut ce vedea...

Venit, vazut dar mai trebuie si plecat. Parca a fost mai bine in Alexandropoulis... Asa ca ramane stabilit. Ne intoarcem acolo. Dar ca sa mai lungim putin drumul o luam prin munti spre Seres.

Si ce gasesti in Grecia peste tot? Taverneee... Incredibil! Chiar si in mijlocul muntelui. Si pe deasupra era si plina... desi in jur nu prea erau localitati... :)

Tot coborand ajungem si in oraselul numit Drama. Si pe buna dreptate! Orasul parea a fi fost in plina drama. Doar ca noi am nimerit in pauza...

Asa ca dupa o inghetata am sters-o de acolo. Pentru a ne opri iarasi. Am prins cu coada ochiului alte ruine. Deci frana si stanga'mprejur! Vechiul oras se chema Philippi si a fost intemeiat de taxu lu' Alexandru Macedon :)) De unde si numele.Din ce am vazut ca a ramas acolo, mi-a inflorit in cap ideea ca oamenii aia traiau foarte bine pe vremea aia... pentru vremea aia.

Gata! La ceas de noapte suntem inapoi la Alexandropoulis. De aici in colo vor fi 3 zile de liniste si odihna. Planul initial era sa ne oprim la un camping. Zis si facut. Cumva am nimerit pe singurul loc fara iarba pe jos si cu niste vecini greci foarte galagiosi. Asa ca stand stramb si gandind drept ne hotaram sa gasim un hotel. Cautam si gasim unul. Facem rezervarea si lasam wi-fi-ul gratuit in camping. Dar se pare ca hotelul era in afara orasului. Acum ce sa-i mai faci... dai si cauta-l. La un moment dat suna telefonul. Ca sa vezi! Numar de Grecia. Raspund si ma trezesc cu omul de la hotel care ne intreaba unde suntem. Nu de alta dar el inchide receptia la ora 11. Dar cica nu-i problema ca ne-a lasat cheile in usa si vorbim noi maine dimineata... :)) Concluzia e clara: grecii astia sunt total relaxati!!! Ce naiba, doar e criza... :))) Pana la urma s-a dovedit a fi avut noroc cu hotelul asta! E cel mai bun dintre toate unde am stat pana acum! Asta plus un golfulet fara prea multa lume si apa fara arici!

Ultima zi! Beah! Ce nasol! Pana si Grecia a luat foc la auzul stirii asteia...

Chilia Veche

2011-06-21T23:19:00.021+03:00

N-am mai fost de multa vreme in Delta. Asa ca propunerea lui Toni a picat la fix: mergem la Chilia Veche! Zo... trecem Dunarea cu bacul pe la Tulcea si ne trezim pe niste drumuri pietruite si pline de gropi pana la refuz. Recunosc ca la inceput mi-a cam fost teama de ele. Dar spre sfarsit nici ca mai conta. Chiar unele bucati de drum mi s-au parut bune! Revenind, o luam pe o scurtatura de-a lungul Canalului Sireasa. Numai ca scurtatura s-a dovedit a fi lungitura. Chiar aproape de tinta, digul era rupt. Nu ne ramane decat sa ne intoarcem pe drumul cu pietre si gropi. Ora fiind deja inaintata incepem sa cautam un loc in care sa ne punem cortul. Trebuie neaparat sa fie un loc mirific. Asa ca, nehotarati, ne tot fataim dintr-un loc in altul. Pana la urma ne oprim tot pe malul canalului Sireasa, doar ca pe celalat. Odata cortul pus pe pozitii, adunam lemne de foc, pregatim vreo 2 undite din niste crengi si ceva nylon, ace si plute. Evident ca n-am prins nimic in seara asta. Asa ca apelam la rezerva strategica de sunca. Dimineata ma trezesc pe la 5. Nu cred ca m-am mai trezit de buna voie la ora asta de ceva vreme. Urmeaza resuscitarea focului si facutul unui ceai genial din apa din Dunare si izma culeasa local. Intre timp, Toni pune mana pe singura undita care ne-a mai ramas (cealalta disparuse in noapte). Asa a luat nastere obleta de dimineata. Adica 10 pestisori mici numiti obleti, care s-au perpelit linistiti pe gratar. Foarte buna obleta!!! Dar e timpul sa pornim mai departe. Ne strangem catrafusele si gunoaiele si plecam. Plecam sa luam niste apa, de preferinta rece. Apa o gasim in satul Pardina. Oprim la singurul magazin din localitate si Toni se duce sa ia apa. Intre timp eu caut putina umbra sa-l astept. Dar iata ca vine un nene la mine cu un mers usor cam impleticit. Ma uit la ceas... e de abia ora 10 dimineata. Omul se opreste langa mine si ma intreaba:
- Sunt profesioniste?
- Cine? raspund eu.
- Motocicletele... zice el.
- Adica? intreb eu.
- ... si pleaca
Si am ramas cu ochii'n soare si privirea tampa. N-am inteles nimic din dialogul asta.
Improspatati de 2 beri fara alcool plecam mai departe spre Chilia. Drumul la fel de prost. Mergem cativa kilometri pe el pana ne dam seama ca toata lumea din partea locului foloseste drumul de pamant facut pe langa drumul "principal". Asa mai merge neninca!!! Ajungem la Chilia Veche. Ne opreste Politia de Frontiera sa ne intrebe de sanatate si buletine. Aflam de la ei ca nu prea ai ce sa vezi in Chilia. Si au avut dreptate. Bantuim nitel pe acolo si ne oprim la ceva rece de la magazinul/carciuma Macul Rosu. Plecam. Incercam sa gasim iarasi o scurtatura. Drumul pare a se termina oarecum in camp. Continuam pe niste urme vagi de roti si iesim iarasi la drumul cu pietre. Beah! O luam de la inceput cu zdranganeala. Intre timp Toni aluneca cu tot cu motoreta pe niste fan. Iarasi si-a rupt semnalizatorul. A! Si s-a indoit pedala de frana. Intre timp se opreste langa noi si un Defender al Politiei de Frontiera. Oamenii au fost foarte amabili. Ne-au intrebat daca avem nevoie de ajutor si ne-au recomandat o ferma de unde putem imprumuta un ciocan pentru pedala. Le multumim si o luam din nou la drum. Intre timp apare ideea ca, data fiind ora tarzie si departarea fata de Tulcea, s-ar putea sa nu mai prindem bacul. Si de aici urmeaza faza de raliu Paris-Dakar. Am mers mai tot drumul cu 70-80 de km/h cu toate gropile si capcanele drumului. Ma mir ca am scapat teferi... si noi si motoretele. Chiar am si prins bacul. Numai ca a mai trebuit sa mai asteptam vreo ora sa vina... :)))

Tulcea

2011-06-08T21:52:00.047+03:00

S-a stabilit obiectivul pe anul asta! Clar este Dobrogea. Si mai exact Tulcea si imprejurimile. Bine, mai mult imprejurimile decat Tulcea... Eu am crescut in Tulcea, dar nu am vazut niciodata prea mare lucru in afara de oras. Asa ca este un moment bun sa punem la incercare motoretele si sa luam la roti marunte peisajele. Zis si inca nefacut...
Exista intotdeauna exista un inceput!
Bun! Odata stabilita treaba asta, eu si Toni am inceput pregatirile: motociclete, corturi, saci de dormit, izoprene, ace de pescuit, nailon, plute si plumbi, ape etc. Totusi, de control, in caz ca nu prindem nimic, ne-am luat si ceva de prajit la foc. In total cam un milion de pregatiri. Pana la urma mai si plecam. O luam ca Dunarea la vale. Mai exact spre Dunavatul de Jos. Prima oprire la Mahmudia. Oprim pe faleza. Loc in care Toni isi regaseste amintirile din copilarie. Ascult cu fascinat povestile lui si privesc cu stupefactie dealul pe care vrea sa ne urcam. "La releu!" imi spune. Bine fie, trebuie sa o incercam si pe asta. In plus imi imaginez ca o sa merite peisajul vazut de sus de acolo.
Incepem sa urcam. Drum cu pietre si sleauri destul de mari. Ma trec toate transpiratiile pana pe la mijlocul distantei. Imi zic ca totusi ma descurc. Asa ca pornim mai departe. Eh... de aici au inceput adevaratele incercari. Pe langa pietrele de pe jos, ploaia mai sapase ceva santuri. Asta n-ar fi fost nimic daca drumul nu ar fi fost construit doar pe un versant... ceea ce inseamna ace de par intr-un unghi de elevatie destul de dubios. Printr-un miracol supravietuiesc pana sus. Intr-adevar a meritat!!! La picioarele noastre sta jumatate din Tulcea. Si prin Tulcea inteleg judetul Tulcea.
Odata trecut tremuratul adrenalitic de maini, imi infloreste in cap ideea ca o sa trebuiasca si sa coboram. Dar contrar asteptarilor, a fost mai usor decat la urcare. Si in plus, cine era zmeu pe asfalt dupa aia?

Dat fiind ca puteam sa vedem totul de jur imprejur, atentia ne este atrasa de rusi. Mai exact de ploia care venea de la ei. Ne spunem ca nu e bine sa ne prinda tocmai aici pe deal. Coboram. Incerc sa ignor durerile din mainile care strangeau cu inversunare ghidonul. Pornim spre Dunavatul de Sus, Jos... ce mai conteaza? Ideea e ca am scapat cu bine! Vrem sa ne orpim la cetatea Halmyris, Murighiolul de astazi. Dar primii stropi ne fac sa o luam la fuga. Ne oprim la Dunavatul de Sus in dreptul unui magazin. Magazin pe care l-am ocupat vreo 2 ore. Ore in care care afara a plouat ingrozitor. Ne luam niste saci menajeri in care ne bagam bagajele. Pana la urma profitam de o pauza a ploii si plecam. Pe drum, Toni zice ca prea il ploua. Din pacate, era imbracat cam de vara. Asa ca ia un sac si se baga in el. Totusi sacul a fost de mic ajutor. Pe la ora 8 seara suntem uzi fleasca amandoi. Sunam la Tulcea: "A plouat pe acolo?" Ni se raspunde ca absolut deloc. Hmmm! Cred ca este un nor care se tine dupa noi. Asa ca, data fiind ora tarzie si starea de umezeala, ne hotaram sa ne intoarcem acasa si sa o luam maine de la inceput.

Duminica. Afara soare si frumos! Ne luam castile si echipamentele de pe sarma si o luam in directie opusa. Adica spre Macin. Doar ca nu mai ajungem pana acolo. La Mineri facem stanga si o luam pe dealuri. Cred ca am intalnit aici unele dintre cele mai frumoase peisaje! Asa ca, fara vreo directie clara sarim de pe un deal pe altul. Doar intamplarea ne-a scos pana la urma la Somova.

Concluzia? Dobrogea este intr-adevar frumoasa!

Pe langa Neajlov

2011-05-16T01:21:00.011+03:00

In sfarsit o zi de primavara! Frumoasa si fara ploaie! Ocazie pentru care am scos si noi castile din casa. Undeva pe langa Bucuresti. Exact nu am stiut pe unde am fost... doar ca m-am intors acasa ca porcul.
Ziua a inceput cu asfalt, dupa care am trecut pe drumuri de pamant, iarba si namol. Mi-am zis ca trebuie sa trec si eu de "teama" asta de baltoci inamolite. Si am trecut prin ele, pe langa ele, in ele... dar n-as putea zice ca am scapat de ea (teama adica). Oricum ziua s-a terminat cu un foc si carnati prajiti pe marginea raului, langa o padure.
Per total, o zi foarte, foarte buna!!!

Am pascut pe la Tulcea

2011-04-27T17:10:00.011+03:00

Nicaieri nu e ca acasa!!!
Din pacate, nu am avut timp sa bantui cat as fi vrut. Asa ca de data asta, a fost o plimbare usoara, de primavara.

Doctori si pacienti

2011-04-14T11:52:00.009+03:00

In ultima perioada, motoreta mea cam facea pe nebuna. In alte cuvinte, mergea mai mult intr-un cilindru si de abia tragea de ea. Pe deasupra nici nu se mai aprindea beculetul verde cand o bagam in neutra. Si din asta ea intelegea ca sunt inca in viteza intai si in momentul in care lasam cricul jos, se oprea si motorul.
Asa ca am luat-o de urechi si am dus-o la doctor.

Ce i s-a intamplat acolo?
Pai, i-au fost schimbate asa:
- filtru de aer... cel vechi era imbacsit total
- filtru de ulei plus 2,9l de ulei proaspat si verde
- toate cele 4 bujii... cele vechi aratau ca scoase de pe o epava
- reglate carburatoarele... erau usor defazate, dar acum merg ceas
- curatat, intins lantul... si eu care credeam ca lantul meu e negru :))))
- ghidon + suporti noi... cel vechi era usor stramb de la o cazatura
- sonda de neutra a fost reparata

A!!! Am avut parte si de un donator de organe ciclistice a.k.a. un Transalp facut praf care se dadea pe bucati. De la el m-am ales doar cu niste aparatori de maini. In sfarsit am si eu aceste aparatori mai mari si mai negre. Ma cam enervau cele albe atat de obisnuite unui Transalp.

In concluzie aseara, pe la ora 9, pe ceva ploaie am ajuns acasa. Fericit, ud si cu banii luati...

De incalzire in jurul Bucurestiului

2011-04-10T23:05:00.005+03:00

Slatina - Dragasani - Pitesti si inapoi la Bucuresti

2010-11-15T15:07:00.010+02:00

Drumul pana la Dragasani destul de plictisitor si plat. Cam nimic interesant de vazut. A! Mai putin in localitatea numita Buzescu, unde creierele noastra s-au blocat. Retina se incapatana sa arunce spre creier niste imagini suprarealiste cu palate MAAARIII tiganesti. Atat de mari incat spuneai ca esti pe Wall Street... Cred ca soarele incalzea asfaltul strazii doar vreo 10 minute pe zi. Am iesit nauci de acolo. Revenind... dupa Dragasani am iesit pe drumuri alternative. Peisaj superb de toamna, zi perfecta! Toni, prins de priveliste, nu a vazut cei trei godaci kamikaze care i s-au aruncat in roti. Printr-o miscare cascadoristica de alunecare, reuseste sa evite sinucigasii dar ii sare lantul atat de pe roata, cat si din motor. Cauciucul scapa razuit pe o parte. Toni cu o vanataie la picior si la sold. Singura solutie a fost sa scoatem roata si sa punem lantul la loc. Noroc ca aveam sculele cu noi...
A! Uitasem... La Slatina in benzinarie apar vreo 2 copii tigani care intra in vorba cu noi. Asa s-a dovedit ca motocicleta mea este Hyundai Transvlds... :)))) Mama ei de scoala!!!

La Sud de Dunare

2010-11-08T18:59:00.010+02:00

Daca in ultimile doua weekend-uri am tot fost spre munte, de data asta am zis sa vedem cum arata toamna si mai spre sud. Si arata bine! Din plin a contribuit si ziua superba de sambata! Lucruri care mi-au atras atentia? Pai ar fi cam asa: ruinele industriale de la intrarea in Calarasi, niste case de tigani de o saracie luna, lebedele si ratele salbatice de pe marginea drumului si melanjul dubios de centrala atomica cu fundal de eoliene...

Drum de toamna

2010-10-27T15:45:00.005+03:00

Si ca de obicei n-am stiut ca o sa ajungem pe acolo. Am plecat si eu si Toni de dimineata, teoretic, spre Intorsura Buzaului. Numai ca nu am mai ajuns pana acolo. La Mizil, Toni, simtind cred chemarea vinului, zice sa o luam spre Tohani. Si bine a zis. Drumul de la Mizil pana la Buzau a fost intr-adevar unul dintre cele mai frumoase drumuri pe care le-am vazut. Asa de frumos incat de la Buzau am zis ca trebuie sa ne intoarcem pe aceleasi drumuri secundare pana la Ploiesti. Zis si facut... Ne uitam pe harta si stabilim locul care tebuia sa ne rupa de restul traficului. Adica la Cislau sa facem la stanga. Dupa mii de Dacii descentrate iesim in sfarsit pe drumul nostru. Numai ca traseul nu era foarte conturat in capul nostru. Asa ca fiecare intersectie ne lovea simtul directiei. Si dai si mergi, si mergi pana cand pe o borna sta scris negru pe alb: Cislau 12 km. Iarasi Cislau? Clar ne-am ratacit. Dupa o mica pauza cu mainile la caldura prin radiatoarele motoretelor, ne intoarcem. Se face noapte si noi tot aiurea suntem... La naiba! Pana la urma dam de autostrada spre Bucuresti.

Doar asa...

2010-09-29T00:08:00.003+03:00

Am tras cateva poze pe drumul de intoarcere de la o nunta... Si ce drum greu a fost... :)

Prejmer de duminica

2010-09-16T10:03:00.005+03:00

In sfarsit am apucat sa duc motoreta la doctor. Reumatismul a fost vindecat cu vreo doua seturi de rulmenti noi, luciosi, gresati bine. Si asa, de control, am ajuns pana la Prejmer. Unde biserica fortificata era fortificata bine. Adica inchisa. Asa ca totul s-a terminat cu o invarteala in jurul ei.

- Spre nord!

2010-08-27T17:56:00.031+03:00

- Unde?
- Spre nord...
- Pai unde spre nord?
- Nu stiu exact...
Si exact asta a fost tot planul meu elaborat de vacanta. Sa nu stiu unde merg. Doua saptamani de umlat prin tara. Fara o tinta exacta, fara sa stiu unde o sa dorm, unde o sa mananc. Cu alte cuvinte aiurea.

Prima zi a venit de dimineata. Mai exact pe la ora 5. Destul de neprietenos la ora aia, ma misc destul de greu. Imi iau vreo cateva ore sa-mi strang toate lucrurile pe motocicleta. Cert este ca am pornit abia pe la 8. Incet dar sigur as putea spune.

Pana la urma imi iau inima in dinti, imi zic un "BANZAIII" si o pornesc la drum. Ma gandesc sa ajung pana la Brasov si dupa aia mai vad eu ce-o fi. Toate bune si frumoase pana pe la Sinaia, unde brusc ma trezesc in traficul bucurestean. Masini se tarau la deal cu o viteza care varia intre 0 si 20 de km la ora. La inceput m-am gandit sa fiu civilizat si sa merg si eu ca ei. Pana in momentul in care da febra peste motoreta mea. Prind momentul si ma bag pe bucata de asfalt de dupa linia alba de pe dreapta. Si merg nene, si meeeerg... pana la Predeal. Mai injur ocazionalii peisani care se ingesuie mai tare in parapet numai asa fiindca ei nu pot merge. Dar cu putina rabdare trec si de astia. Pana la urma ajung si in Brasov, numai ca se pare ca ajung prea devreme. Ma opresc sa fumez ceva idei care mi-ar trece prin cap. Ma uit pe harta si vad Sighisoara... Hmmm... Am tot trecut pe acolo dar nu m-am oprit niciodata. Asa ca imi suna bine in minte si o iau intr-acolo.

Iata-ma ajuns in SIghisoara. Recunosc ca aici stiam ceva de un camping. Dar cu tot GPS-ul care imi tot bolborosea ceva, ma invart de cateva ori pe stradute. Pana la urma imi bag picioarele in el de GPS si intreb pe careva. Evident ca ma lamureste si gasesc locatia instant. Intru, intreb daca au locuri de cort si cat costa. Au si costa 15 lei pe noapte! Exceleeent!!! Imi iau o noapte. Planul fiind evident, sa plec a doua zi de dimineata. Ma apuc de intins cortul intr-o caldura incredibila. Dar tocmai cand terminasem, apare un nene care ma scoate din reveria contemplativa fericita in care ma scaldam si imi spune ca nu am pus bine cortul si ca ar trebui sa-l mut. Zeii masii de treaba... Dar noroc ca nu e mare lucru. Asa ca il iau de varf si il tarai mai incolo. E mai bine mai incolo... Pana la urma scap de echipament si ma proptesc in terasa localului. Tot sugand dintr-o bere, nu mai stiu a cata, ma trezesc ca vorbesc cu niste nemti. Unul dintre ei e de pe aici dar plecat de ceva vreme. Din discutie in discutie aflu ca a lui mama e foarte buna buna prietena cu asistenta mea din facultate... Cum naiba? De unde a venit asta? Mda... renunt la incercarea de a descurca firele relatiilor interumane. Revenind... oamenii sunt acolo ca sa faca un film despre ce altceva decat despre vampiri. Vesnica fascinatie a lumii occidentale. Oricum pare interesant! Ajung inapoi la cort pe la 7 dimineata. Dupa o noapte de bantuit prin cetate, de incercari de a filma niste lilieci care serveau masa la un bec cu fluturi, de baut vin cu o fata din Austria. La ora 9, cortul intra in modul de zi... Caldura ma da afara. Asa ca ma tarai pana la dus si imi revin nitel. Intre timp noii mei prieteni deja plecasera. Cum am sa aflu mai tarziu, sa caute o locatie unde sa filmeze. Fiind cam prea ametit pentru a pleca, ma duc sa-mi mai iau o noapte. Pe drum ma gandesc ca mai bine imi iau doua. Sigur diseara o sa se repete povestea. Se pare ca am avut gura aurita... de staniolul de la sticlele de bere, cred. Istoria se repeta! Totusi in cursul zilei trag o fuga pana la Medias. Pe drumul de intoarcere, la o curba, scap motorul pe jos. De suparare imi trage si una peste tibie. Noroc ca nu mi-am luat genunchierele... Vine si a treia zi. Oamenii ma roaga sa pun ceva voce in filmul lor. Ok! zic eu... Si asa ajung sa cunosc si alt personaj. Omul cu locatia. Ei bine, domnul e un artist local care umbla in kilt si are un atelier foarte misto cu o fereastra mare din care a scos fereastra propiu zisa. In locul ei a construit un fel de podium peste care troneaza un fotoliu. Foarte misto omul!!! Mai sunt niste prieteni de-ai lui. Iar se bea bere. Aflu ca oamenii o ard hard enduro pe muntii inconjuratori. Evident ca iarasi s-a legat treaba!!! Nemtii sunt incantati de romani si romanii de nemti. Asa de incantati unii de altii incat se invita a doua zi la un "ceaun" la nu stiu ce cabana din munti. Mamaaaa... dar eu nu mai plec de aici? Desi noaptea a tinut pana dimineata, ma trezesc totusi pe la 12 destul de ok. Gata! E momentul! O intind de aici! Sar peste ceaun!!! Plec! Dupa ce ies din oras imi dau seama ca am uitat sa-mi caut o noua destinatie. Opresc. Parcarea imi spune Bistrita!

A! Intre timp apar in camping si doi belgieni foarte misto. Au venit calare pe doua BMW-uri 1150. Intru in vorba cu ei si aflu ca se duc pana in India. Brusc sunt cam invidios pe ei!!! Puteti vedea aventura lor aici (nu si citi... decat daca stiti ceva flamanda).

Bistrita! Orasul destul de mic. Gasesc un hotel cu o doamna draguta la receptie care imi face si reducere. Urc in camera, bag repede un dus si ies in oras. Foarte frumos! O strada pietonala cu cladiri vechi si terase una dupa alta. Profit de ele si beau vreo doua beri. Neavand ce mai face o iau inapoi spre hotel. Pe drum, careva a pus o carciuma. Cu muzica foarte misto. Imi zic ca mai merge o bere si intru. Intr-adevar muzica este excelenta! Beau o bere, ma duc pana la toaleta. La intoarcere ma agat de un tablou de pe perete. Un individ sare si il indreapta uitandu-se urat la mine. Imi cer scuze si intram in vorba. Aflu ca e artistul care a facut respectivele tablouri de pe pereti. Si ca si mine, a terminat facultatea de arte din Bucuresti. Evident ca de aici a pornit o seara excelenta cu o gasca de oameni foarte misto. Inchidem barul si ma retrag si eu la somn.
A doua zi o intind spre Vatra Dornei. Drumul a fost marea surpriza a zilei! Prin munti si proaspat refacut! Tot caut sa fac poze dar evident ca peisajele cele mai frumoase sunt in curbe... Pe drum intalnesc un alt motociclist din Bucuresti. Stam nitel de vorba. Bantuia impreuna cu sotia lui prin tara. Momentan statea la Bistrita si tragea si el o tura pana la Vatra Dornei. Ei pleaca iar eu mai raman sa trag niste poze. Pana la urma ma urnesc si eu. Odata ajuns in oras, dau iarasi peste ei si ne oprim la o limonada pe o terasa. Inainte de a pleca omul imi face cadou un stergator de ploaie pt viziera. Multumesc din nou!!! Este incredibil cat de repede se leaga lucrurile cand mergi cu motocicleta!!!
Pornesc mai departe. Adica spre Sighetul Marmatiei. Drumul foarte prost dar cu niste peisaje atat de frumoase incat iti dau lacrimile. Si iei toate gropile de pe drum.

Sigetul Marmatiei! Ma invart dar nu gasesc nici un loc unde sa dorm. Intr-o benzinarie intreb niste oameni turisti care imi spun ca ei tocmai vin de la Sapanta si ca sunt pensiuni acolo. I-auzi!!! Sapanta! La asta nu ma gandisem. O iau intr-acolo. Ajung noaptea. Luminatul stradal fiind usor lipsa nu prea ma descurc cu gasitul pensiunilor. Opresc langa casuta politiei. Pana la urma apare un domn politist. Il intreb de pensiuni si omul incepe sa sune diversi oameni. Intre timp stam de vorba si imi spune ca are si el o matusa in Tulcea (eu fiind de acolo). Incredibiiiil!!! Clar lumea e mica! Pana la urma imi gaseste un loc. Urmaresc masina politiei pana acolo. Evident ca la pensiune intalnesc un cuplu foarte dragut cu care intru in vorba. Oamenii se plimba mult!!! Imi baga cateva idei in cap. Asimilez cu usurinta sugestiile lor si palinca gazdei... Nu exageram totusi. Dimineata merg cu ei sa vad biserica din lemn (cea mai inalta structura de lemn din europa) si vestitul cimitir vesel. Sincer eu nu am fost foarte impresionat! Asa ca plec mai departe. Spre Baia Mare, cu un ocol prin Valea Izei. Aici dau peste un peisaj excelent cu un fundal de nori cam amenintatori. Asa ca bag nitel gaz si depasesc urgia. Drumul spre Baia Mare trece prin munti. Serpentinele si acele de par imi pun la incercare aptitudinile mele de sofer de motocicleta. Mai ales ca in varf ma sperie un domn ca la vale sunt si mai multe si oarece prapastii. Pana la urma trec cu bine. Trec prin Baia Mare, Satul Mare, Carei si ajung la Oradea. Frumos orasul!!! Aici ma gandesc sa ma opresc la Baile Felix pentru noapte. Dar odata ajuns acolo, tigania specifica oricarei statiuni ma alunga. Asa ca o iau spre Cluj.

Cluj! Cred ca am avut asteptari prea mari de la orasul asta. Sau poate nu am stiut eu unde sa ma duc. Sau poate nu am stat destul incat sa-i prind gustul. Cine stie... Desi am bantuit niste terase prin centru, tot ce imi aduc aminte sunt avioanele care tot aterizau si decolau. Mai ceva ca in Londra...

Zo... dupa doua zile de leneveala si intalniri cu prieteni vechi prin Cluj o pornesc prin Turda, Baia de Aries, Campeni, Brad catre
Deva. Din nou peisajele te dau pe spate! Se pare ca si motocicleta mea e uimita fiindca incepe sa scoata niste zgomote dubioase. Trag pe dreapta, gandindu-ma ca e lantul murdar. Cat timp il curat si il ung se opreste si un austriac... iarasi pe un BMW 1200 Adventure sa ma intrebe daca sunt ok. Frumos din partea lui dar geniul mecanic din mine nu stie ce sa-i raspunda. Fericit ca zgomotele au incetat, plec mai departe.

Drumul de la Brad la Deva. Sar din boschetii de unde faceam niste poze la zgomotul unui motor. Ne salutam si fiecare isi vede de treburile lui. Pe drum ne intalnim iarasi si la o rascruce care ne-a incurcat pe amandoi, ne oprim sa stam putin de vorba. Omul este un englez care si-a luat o motocicleta de pe eBay cu 700 sau 800 de lire si a venit pana aici cu gandul sa ajunga pana in Bulgaria. Eu sunt fericit ca am intalnit pe careva care merge in aceeasi directie cu mine. Pana acum, in orice directie as fi mers, toti motociclistii aveau treaba in directia opusa. Asa ca mergem in formatie pana la Deva. Aici ne despartim fiindca el vrea sa ajunga la Sibiu si eu la Timisoara.

Din Timisoara nu am mai pus poze fiindca am ajuns tarziu si nu am mai avut puterea sa ies prin oras. Dar pot spune ca odata incheiata etapa asta, m-am cazat si eu la un hotel mai de 4 stele. Foarte frumos!!! A! Si iar mi-au facut reducere! Cred ca inspir mila cand apar asa rupt de oboseala... Dimineata, am plecat de aici in saluturile si urarile de bine ale oamenilor care lucaru acolo. Traseul imi era destul de clar. Spre Baile Herculane si de pe Valea Cernei tot in sus pe munte.

Baile Herculane. Opresc sub un copac la umbra. De-a lungul drumului se plimba lumea venita la statiune. M-au distrat privirile barbatilor care erau trasi de sotii din invidia cu care masurau motocicleta. Cred ca le-ar fi placut si lor...
Zis si privit, eu o iau spre munte. Merg ce merg pana cand motociclul incepe iarasi sa faca urat. Trag pe dreapta... mai trag de lant... ma uit la soare ca trage sa apuna. Ma gandesc ca nu tine figura sa mai raman pe aici. Dorul de casa si un ras care tocmai a sarit pe drum ma fac sa ma hotarasc. Ma duc acasa!!!

Drumul spre Bucuresti a fost destul de obositor. Si lung. Daca te gandesti ca am plecat dimineata din Timisoara, am mai bantuit putin si prin munti si dupa aia am luat-o prin Drobeta, Craiova, Pitesti si Bucuresti, se aduna ceva kilometri. Totusi, cu putina vointa, ajung pe la 2 noaptea acasa. Game over!!!

Din nou prin Dobrogea

2010-07-30T15:21:00.008+03:00

Fac ce fac si iar ajung la Tulcea. Data viitoare cred ca o sa o iau pe la bulgari... In rest aceleasi drumuri si peisaje care mie imi plac foarte mult.

Cum sa faci 150 km din 30...

2010-07-18T22:40:00.006+03:00

O mica iesire de control. Atat pentru mine cat si pentru Toni. Bineinteles ca habar nu am avut unde o sa mergem. In teorie am zis ca mergem spre Delta Neajlovului. Dar din se pare ca planurile din parcare nu sunt aceleasi cu cele de pe drum. Zis si facut. Pornim la drum. In ideea de a scapa de aglomeratia din oras, o luam pe centura. Si dai si mergi... si dai si mergi... Drumul se apropie de off road ca experienta. TIR-urile au sapat niste santuri asemanatoare cu transeele. Pana la urma cedam nervos si o luam spre Berceni. Si de aici s-a terminat cu planurile noastre. Tot mergand prin satele alea am ajuns in mijlocul campului. Nimic de jur imprejur. Google Maps nu arata decat camp si padure de jur imprejur. Nici macar drumul pe care eram nu mai exista. Caldura mare. Din care cauza mie mi se face cam rau. Dar in afara de asta, experienta e cum nu se poate mai placuta. Pana la urma ajungem la Fundulea, unde ne oprim sa bem ceva rece, sa bagam niste benzina. Ei bine, de ajuns am ajuns pana aici... dar in momentul in care vrem sa plecam motoreta lui Toni sucombeaza total. Cu toate eforturile, tot ce am mai putut scoate de la ea nu am mai fost decat niste pacanituri. Motorul se incapataneaza sa taca malc. Asa ca sunam la urgente, adica pe prietenul Alex, care vine si ne ia cu duba din dotare si ne descarca la spitalul de BMW-uri...

New entry

2010-07-12T14:44:00.003+03:00

In sfarsit un drum si pe la munte

2010-06-07T14:50:00.014+03:00

Daaaa!!! In sfarsit la munte! Am pornit spre Vidraru cu o oprire la cetatea lui Vlad Tepes de la Poienari. In continuare nu inteleg cum naiba se urcau oamenii aia de demult, cu toate fiarele alea pe ei, pana in varful muntelui. Mie mi-a iesit sufletul pe scarile alea. Dar cea mai mare surpriza a fost pe drumul de la Curtea de Arges spre Campulung. Absolut superb!

Mud & dirt tracks...

2010-05-24T23:41:00.011+03:00

Ma trezesc, deschid ochii si primul lucru pe care il vad este soarele. Imediat imi revine si memoria: astazi nu se lucreaza!!! Excelent!!! Inca sub impresiile plimbarii de ieri cu Igu, ma gandesc ca ar fi o idee sa mai trag o fuga aiurea si astazi. Dar unde? E destul de tarziu... Ma gandesc ca la Comana ar trebui sa fie foarte frumos acu. Si chiar asa a fost!!! Cu exceptia unor portiuni cu noroi si a faptului ca am scapat motoreta pe jos. Cand am oprit la un moment dat, nu stiu ce am facut cu picioarele si am simtit-o cum incepe sa se incline... Ce sa mai fac? I-am dat drumul pe jos. Foartea proasta faza... :))))))

O plimbare de duminica

2010-05-16T19:16:00.005+03:00

Dupa o zi de sambata cu ploaie, duminica a venit cu mult soare. Lucru care m-a facut sa sar din pat si sa o iau la drum. Am plecat fara nici un plan de acasa si am ajuns la Ploiesti. Tot drumul m-am gandit sa ma intorc, din cauza de motoreta. Saraca s-a cam luptat cu vantul care tinea mortis sa o scoata de pe strada. Pana la urma am ajuns pe niste drumuri de pamant... eu uitand ca a plouat ieri. Concluzia este, ca pana sa ies de acolo, aveam noroi si dupa ceafa. Odata ajuns inapoi in Bucuresti, m-am oprit direct intr-o spalatorie. Cred ca ar fi trebuit sa fi ramas si eu pe motocicleta... :)

Un weekend prelungit

2010-05-12T16:51:00.028+03:00

In sfarsit mi-am luat si eu liber vreo 4 zile. Cum trebuia sa ajung pana la Tulcea, mi-am zis ca trebuie sa profit si sa vad cat mai mult posibil. Asa ca mi-am incarcat catrafusele pe motocicleta si am luat-o la drum. Cam greu sa te concentrezi la condus cand peisajele sunt atat de frumoase. Clar primavara este anotimpul meu preferat.

ZIUA 1
Am pornit spre Oltenita, cu gandul ca de acolo sa o iau spre Calarasi, unde urmeaza sa trec cu bacul spre Ostrov. Doar ca acolo e si granita cu Bulgaria si era sa ajung pe meleaguri straine. Pana la urma m-a lamurit un politist si am nimerit drumul cel bun. Asa ca am pornit spre Adamclisi unde vroiam sa vad monumentul. Am ajuns pana acolo dar nu mi s-a parut ceva special. Mult mai interesanta a fost cetatea. De acolo am ajuns la Medgidia - Saraiu - si cap compas Tulcea.

ZIUA 2
Astazi drumul duce de-a lungul Dunarii catre Delta. Un drum perfect cu mici pauze in care lucrau de zor drumarii. Cand ma simteam si eu mai bine iaca ca se termina drumul... la Dunavatul de Jos... direct in Dunare...

ZIUA 3
O zi mai de off road astazi. Dupa atatea drumuri bune, in sfarsit am gasit unele praf. Desi m-am oprit de cateva ori sa vad daca mai am roata din fata, motoreta s-a comportat exemplar. In plus la Isaccea am vrut sa vad cetatea si din greseala am ajuns tocmai in varful ei... cu tot cu motocicleta.

ZIUA 4
Deja am exagerat cu vacanta... munca urla dupa mine. Dar totusi mi-am zis sa nu ma grabesc foarte tare si sa ma intorc la Bucuresti pe alt drum decat pe cel pe care am venit. Doar e ziua mea astazi. Asa ca am mai lungit-o putin pe malul Dunarii.
Si asa pana sa ajung acasa s-au adunat vreo 1300 de km.

Am plecat cu cortul... si nici macar nu l-am desfacut

2010-05-03T00:25:00.012+03:00

De 1 Mai ma gandeam sa ma duc cu cortul aiurea. Initial m-am gandit sa ma opresc undeva prin Tulcea, mai exact pe Valea Teilor. Traseul stabilit este Bucuresti-Urziceni-Braila-Macin-Valea Teilor. Ideea e sa nu merg foarte mult pe drumurile europene si sa o ard mai mult pe cele judetene si comunale. Al caror fan am devenit intre timp! Marea lor majoritate sunt destul de bune, desi mai gasesti si din cele gaurite. Dar chiar si asa sunt bune pentru o motocicleta. In plus mai ai timp sa vezi peisajele. Prin zona asta sunt foarte galbene si verzi. Cam plate, e adevarat, dar nu le poti avea pe toate.
Revenind la plimbarea mea, stiti cum se spune... planul de acasa nu se potriveste cu planul de pe drum :) Mai pe scurt, odata ajuns la Braila am dat de niste prieteni care s-au bucurat foarte tare sa ma vada si iaca asa n-am mai putut strica bucuria oamenilor si am ramas acolo. O seara excelenta cu mult ras, gratar, ceva de beut si un foc de tabara in fundul curtii. Si uite asa cortul a ramas impachetat bine pe motoreta...

Spre Calarasi... teoretic

2010-04-19T16:36:00.007+03:00

Sambata dimineata... Ma rog, nu chiar dimineata, ci mai degraba pe la 12, ma hotarasc sa scot si eu nasul din casa. Unde sa ma duc? Unde sa ma duc? Imi aduc aminte de un plan pe care il facusem cu Toni sa mergem pana la Calarasi. Dar cum operatiunea de resuscitare a motoretei Jawa a esuat lamentabil, n-am avut de ales decat sa ma duc singur. Zis si facut. Am ajuns la Calarasi dupa opriri succesive cauzate de insectele care se incapatanau sa se sparga de ochelarii mei... Mai dubiose erau cele care ratau ochelarii si se sinucideau direct pe fata mea. Revenind la Calarasi.. Ajung intr-un final pe malul Dunarii. Moment in care mi s-a facut dor de casa. Adica de Tulcea. Asa ca dupa un ochi aruncat pe harta o iau la picior. Ma gandesc sa o iau prin Cernavoda si dupa aia pe malul Dunarii pana Topalu si dupa in sus spre Tulcea. Doar ca la un moment dat, gresesc drumul si in loc sa fiu pe malul garlei ma trezesesc in varful unui ditamai dealul. Ma rog... admir peisajul si ma iau si eu dupa indicatoare. Si asa ajung la Silistea unde intreb un localnic pe unde trebuie sa o iau. Problema e ca localnicul era varza de beat si n-am inteles nimic, plus ca nu mai scapam de el. Dar sunt salvat de un TIR care claxoneaza sa ma dau naibii la o parte din drum. Asa ca ambalez motoarele si o iau din loc. Imi gasesc oarecum directia si pornesc cu incredere. Pana la prima intersectie. Evident nu era nici un panou directional. Ma uit in jur si vad doua pe strada pe care trebuia intru. Ambele cu spatele la mine si la o distanta de cel putin 50 de metri. Acum vine si dilema... o iau la stanga sau la dreapta? Langa mine opreste un camion de prin Moldova. Intreb soferul incotro si imi raspunde in dulcele grai moldovenesc... Incerc sa nu rad si in sfarsit imi gasesc drumul. Odata ajuns la Tulcea, ma opresc la niste prieteni care profita de setea mea si ma tin pana dimineata. Si eu care ziceam ca a doua zi ma intorc... Aiurea... A trebuit sa mai treaca o zi ca sa-mi revin... :))

Repede pana la Giurgiu

2010-04-05T21:41:00.008+03:00

Prima zi de Paste. Foarte frumos afara. Asa ca trec peste lene si fug repede pana la Giurgiu. De control asa...

A stiiiii sau a nu stiiiiii...

2010-03-28T01:04:00.008+02:00

Umilinta vine vazandu-i pe profesionisti... sau cum se indreapta un ghidon cand cazi pe partea dreapta. Cazand pe stanga. Mai pe lung, eu, Dragos, m-am intins acu vreo 2 saptamani cat sunt de lung si de atunci mi se tot pare ca ghidonul e stramb. Salvarea vine de la Toni care s-a tavalit pe cealalta parte... Oricum ar fi te simti cam mic cand vezi ce pot altii...

Primele doua roti!!!

2010-03-16T01:47:00.002+02:00

Top Ten

2010-02-08T19:25:00.006+02:00

Daca tot ninge afara ca la balamuc, nu putem merge nicaieri si eu ma tot uit la poze... m-am gandit sa fac un mic top cu cele care imi plac cel mai mult.

Bulgaria, Veliko Tarnovo

2010-02-01T12:54:00.010+02:00

Gata! Nu se mai suporta a se sta in casa!!! Dilema apare odata cu momentul in care ne intrebam incotro o luam. Trebuie sa fie ceva destul de aproape incat sa ne intoarcem in aceeasi zi. Dar unde? Sudul Romaniei l-am cam vazut... Singurele locuri ramase sunt prea departe in nord. Tot Toni vine cu ideea:
-De ce nu mergem in Bulgaria?
-Excelent!!! Acolo mergem!
Reusim sa plecam dupa ceva drumuri inapoi la mine acasa... uitasem oarece acte. La intrarea in Bulgaria, vamesii ne intreaba unde mergem. Amandoi blocati. "Aaa... In Bulgaria?" Ma rog, eram prea abulici ca sa nu ne lase. Pana la urma vedem pe harta Veliko Tarnovo, loc despre care auzisem ceva la un moment dat. Tot drumul m-am ambitionat sa citesc semnele scrise, evident, in caractere chirilice. Apogeul a venit in momentul in care eu citesc: "vooks!... vooks?" Nu suna nicidecum a limba slava. Pana la urma imi pica fisa: scria Books! :)
In concluzie, prima impresie despre Bulgaria vine sa-mi gadile spiritul patriotic. Parca sunt usor mai praf decat noi. Dar totusi nu as vrea sa fie asta concluzia finala. Mai sunt lucruri de vazut inainte de a spune categoric asta...

Inca un an

2010-01-13T16:46:00.004+02:00

Acu am realizat ca au trecut cam doi ani de cand ne-au apucat plimbarile astea. Cam atat am reusit sa vedem din tara asta. Raman inca o groaza de lucruri de vazut. Dar anul cel nou e tanar inca...

Tulcea-Isacea-Macin

2010-01-07T02:56:00.013+02:00

Dobrogea. Un drum pavat curge domol catre urmatorul deal. Din cand in cand mai trece cate un microbuz sau o masina. Caciuli mirate pe ceafa se uita din geamuri aburite la o masina trasa pe dreapta. In fata ei doi indivizi mesteresc in spatele unui trepied. Incercam sa prindem si ultima farama de lumina. Plecam, dar nu apucam sa mergem mult. In stanga noastra apare o luna imensa. Iarasi frana, iarasi tras pe dreapta, ia aparatul, pune trepiedul in spate si fugi pe camp. Terminam de fotografiat la timp cat sa ne dam seama ca mai e putin si se termina anul... Este 31 Decembrie 2009. Asa ca o intindem spre casele noastre... La Multi Ani! Retroactiv...

Cluj - Baia Mare - Sighetul Marmatiei - Gura Humorului - Campulung Moldovenesc - Suceava - Botosani - Targu Neamt - Piatra Neamt si restul inapoi

2009-12-07T23:00:00.016+02:00

Multi oameni ma intreaba de ce nu scriu nimic despre locurile ale caror poze sunt in blogul asta. Asa ca ma conformez si de acum am sa incerc sa spun cate ceva. Coerent daca se poate.

Ora 3 dimineata se materializeaza brusc in capul meu. Opresc soneria responsabila de asta si cumva reusesc sa inving in lupta cu patura care ma tinea strans lipit de pat. Ma uit dezorientat in jur neintelegand unde sunt. A! Sunt la Toni si trebuie sa plecam la Baia Mare. Cu treaba... Beah, ce porcarie. Ma duc si il trezesc. Pana sa imi revin, Toni o si o pune de o cafea. Stam amandoi in bucatarie cu ochii crapati. Bineinteles ca odata cu noi s-a repezit si Duz, cainele. Se uita la noi cu o fata tampa si ne bufneste rasul. Hait! E ora 4 fara un sfert. Deja e tarziu. Dupa oarece lupte cu Duz reusim sa iesim pe usa fara sa-i prindem si capul astuia in ea. Jos ne asteapta Kiu. Usor cam murdara. Gasim ceva hartie igienica si ii igienizam geamurile... macar sa vedem si noi pe unde mergem. A! Am uitat sa zic ca Kiu este masina. De data asta chiar plecam. Pana la benzinarie. Rezervorul era plin de cu seara, dar parca noua nu ne plezneau inca venele, asa ca mai luam cate un Red Bull... din ala mare.
In sfarsit iesim din Bucuresti. Drumul este gol si ii indeasa kilometrii lui Kiu sub roti. Din ce in ce mai repede. Habar n-am cand am ajuns la Sibiu. Cert e ca am ajuns acolo in 2 ore jumate. Dupa o scurta oprire o luam spre Cluj. Ma gandeam ca pe drum, pe la Alba Iulia, sa ne oprim sa bagam ceva sub nas. Dar cand am ajuns acolo, n-am mai spus nimic... Ora era in jur de 7 jumatate. Cine mananca atunci?
Continuam drumul.
Cand ajungem la Turda drum in lucru... Ne invartim nitel si realizam ca de fapt era intrarea pe nou nouta bucata de autostrada A3. Muahaha!!! Si in afara de doua, trei masini ratacite ca si noi pe acolo nu mai era nimic... Asa ca-i dam bice lui Kiu si incercam ce-i poate pielea. De la 220 in colo o ia mai usor. Oricum e bine! Cei 50 de km de autostrada au fugit de sub noi in 10 minute. Si uite asa ne trezim la Cluj. Ne oprim pe acolo nitel cat sa dezmortim oasele.
Pormim mai departe. Pana la Baia Mare e un drum usor cam prost dar merge. Ne clatim ochii cu peisajul nou pentru noi. Abia astept sa vad ce-i cu Maramuresul asta atat de laudat. Ajunsi la Baia Mare ne oprim sa mancam fiind intrerupti de un arhitect care zbiara la noi ca ne asteapta de o ora sa aparem. Usor ciudat fiindca noi nu vorbisem de nici o ora la care ar fi trebuit sa ajungem. Incercam sa trecem peste enevare si ne continuam linistiti masa. La fix! Cand terminam apare si un domn de treaba, altul decat arhitectul ciufut si ne duce la locul faptei. Urmatoarea ora ne-o petrecem masurand si facand poze. La final intrebam de ceva locuri de vizitat in orasul asta si domnul cel de treaba ne recomanda centrul vechi si turnul lui Stefan. Ne si conduce pana acolo. Ce om bun!!! In parcare suntem brusc inconjurati de aurolaci. Ne ratoim si noi putin la ei si plecam cu aparatul de fotografiat in spate. 5 minute. Atat ne-a luat sa dam roata locului. Turnul lui Stefan nu e al lui Stefan cel Mare... E clopotnita unei vechi biserici, mai degraba catedrala inchinata Sfantului Stefan. Super dubioasa viata si pe biserica asta. Numai ghinioane a avut... a traznit-o, a luat foc si pana la urma a disparut undeva de-a lungul istoriei. Na... una s-a piedut si una s-a stricat. Si uite asa a ramas doar turnul din ea. Ajungem la masina in timp ca sa vedem aurolacii fugariti de politie. Buna treaba! Ne imbarcam si plecam mai departe.
Dar dilema... ce facem acum? Ramanem aici? O luam inapoi? Inapoi pe unde? Ne gandim sa o luam spre Moldova dar fiind patiti deja, ne uitam si la altitudinea locurilor prin care trece drumul. Hm... Cadem de acord ca e prea sus si in perioada asta s-ar putea sa fie zapada. Asa ca e mai cuminte sa o luam spre Sighisoara. Zis si facut. O luam din loc. Sensuri unice. Pe unde iesim din orasul asta? Pana la urma ne dam scapati doar ca sa descoperim ca suntem pe drumul spre Sighetul Marmatiei. Exact unde stabilisem ca nu o sa mergem. Eh... Ne spunem ca mergem sa vedem un lac pe care l-am vazut pe harta ca ar fi in durm si dupa aia ne intoarcem. Doar ca nu gasim pic de lac. Ne uitam si pe GPS-ul telefoanelor dar de asemenea nu e nici un lac... Nu e loc de intors! La propiu! Asa ca ne continuam drumul spre nord. Fie ce-o fi! Si a fost!!! A fost o ceata de iti bagai stergatoarele'n ochi. Senzatie destul de stranie dat fiind ca eram in mijlocul muntelui, pe serpentine, cu cate un hau pe o parte.
Dragos: Mamaaaa, se vad doar varfurile brazilor...
Toni (uitandu-se lung la ce vedea pe partea stanga): Daca brazii astia de aici au 20-30 de metri si pe partea aia se vad doar varfuri, cat de adanca o fi prapastia?
Interesanta dilema, dar preferam sa o lasam necercetata de data asta. Facem niste poze din mers si ne continuam drumul. Cand deodata, brusc, se termina ceata... Era si cazul! Mi se lipisera ochii de geam si directiile tot aiurea le dadeam... Noroc ca Toni ma lasa in plata domnului si isi vede de treaba.
Ajungem si la Sighetul Marmatiei. Ne ratacim si acolo, nu gasim o benzinarie pe placul lui Kiu si trebuie sa ne multumim cu ce gasim. Incercam sa iesim din oras dar era sa iesim din tara! In Ucraina! Parca si vedeam un panou iesind din ceata pe care scrie Odessa. Ne indreapta pe directia buna niste tigani cu o vorba extrem de caaaaalmaaaa.
Neavand incotro ne continuam drumul spre Moldova. Cand rulam si noi mai bine iaca se intampla din nou. Ceata'n munte. De data asta incercarea de a vedea mai mult de un metru in fata e inutila. S-a lasat si intunericul. In fata farurilor o perdea alba... Serpentine in ac de par. Marcajele cam lipsa. La un moment jur ca nu mai stiam in ce parte e drumul. Pana la urma am scapat si de asta. Cand am inceput sa coboram, ceata a ramas undeva deasupra noastra. Marfa! Zburam sub nori!
Ne dam scapati si ne oprim intr-o localitate cu un nume tare haios: Carlibaba. Glicemie scazuta. Vreau ceva dulce. Evident, Toni vrea ceva sarat. Ne oprim la un magazin la care Toni de abia se abtine sa nu rada de dulcele grai moldovenesc. Eu ies afara si scot telefonul. Surpriza!!! Pe ecran scria: Choose network: Hotspot Primarie. Oamenii astia au net wireless!!! Incredibiiil. Verificam mail-urile, gps-ul, net-ul. Merge execelent!
Continuam. Nici nu apuc sa spun Valea Putnei ca iesim de pe drumul prost de pana acum si intram pe cel dintre Vatra Dornei si Campulung Moldovenesc. Nu-mi revin din uimire! E cel mai bun drum pe care l-am vazut pana acum in tara asta!!! Asfalt fara nici o urma de denivelare, marcaje excelente... Pana la urma ridic ochii de pe drum si ma mai uit si in laturi. Iata si Campulung. Foarte frumos! Realizez ca de cand am intrat in partea asta totul e extrem de curat. Practic pana la Gura Humorului am vanat o hartiuta aruncata pe jos. N-am vazut nimic.
Gura Humorului. Ne oprim deja usor cam franti. Ne hotaram sa tragem la somn. Asa ca ne uitam dupa un hotel sau pensiune. Gasim un hotel chiar in centru. Ne cazam. 55 de lei de persoana. Camera curata si cu tot ce-i trebuie. Excelent!!! Iesim prin oras. Cautam infrigurati o carciuma unde sa mancam si noi ceva. Gasim ceva pana la urma care sa nu aiba si aparate de poker. Mai bun decat mancarea au fost cele aproape doua pahare de vin pe care le-am baut. Cerem nota. Lasam banii. Toni se incurca in bancnote si renunta sa mai numere. Ii spune chelneritei ca nu mai stie exact cat e acolo si daca e vreo problema, noi o sa mergem incet spre hotel ca sa ne poata intoarce din drum. De unde rezulta replica weekend-ului: (deci strigata aproape) PAI SI POAAATIIIIII!!! Am tinut-o intr-un ras pana la hotel unde am gazut lati. Mersesem pana acu aproape 1000 de km.
Dimineata ora 7. Suna ceasul. Nu stiu cum l-am oprit dar am mai dormit pana pe la 9. Dupa ceva mic dejun cu niste oua mult prea naturale predam cheia si o intindem spre Suceava. Drumul in continuare excelent, locurile la fel de curate si ingrijite. Pe bucati nici nu mai spuneam ca suntem in Romania. Hmmm... Nu ma asteptam la asa ceva de la Moldova. Scuze, am uitat! Nu Moldova, e Bucovina!
Suceava... gasim aproape imediat cetatea lui Stefan. Cel Mare de data asta! Ingrijita, renovata pe alocuri. Foarte frumos! Mai dam o tura prin Suceava. Multe biserici pe aici. Afara o vreme excelenta! Soare! Si nu foarte rece! O luam spre Botosani. Intrarea in oras ne lasa o impresie buna. Orasul in sine cam searbad. Sau poate nu am stiut noi unde sa mergem. La o trecere de pietoni Toni, galant, lasa o batrana sa treaca. Cred ca o pusesera locuitorii la inaintare, caci dupa aia au trecut trei sferturi din oras pe trecerea aia pana cand il lasa rabdarea pe Toni si fortam trecerea. Iesim din oras si din nimereala pe drumul cel bun. Eu tot vroiam sa trec prin niste locuri unde ma tot duceam in copilarie. Drumul este comunal dar incredibil de bun! Spui ca esti pe o strada prin Germania. Cand il laudam noi mai cu foc, isi da sfarsitul obstesc si continua cu ce ne asteptam noi la inceput... adica gropi, cratere si asa mai departe. Ne oprim la Manastirea Vorona. Un loc in care linistea monahala era intrerupta cu furie de un cocos mic si isteric care zbiera din toti rarunchii. Locul plin de incarcatura spirituala... atata vreme cat tacea cocosul. Plecam mai departe spre Roscani. Roscani este locul de la confluenta Siretului cu Moldova unde imi petreceam eu vacantele de vara cand eram mic. N-am mai fost de atunci pe aici. Dupa o intalnire emotionanta cu unica matusa de 82 de ani care a supravietuit, am plecat mai departe spre Falticeni.
Falticeniul un orasel destul de mare, contrat asteptarilor mele satesti. Foarte frumos dar ne grabim spre Targul Neamt. Loc in care si ajungem putin mai tarziu. Dar nu indeajuns de devreme ca sa mai prindem ceva lumina buna. Totusi gasim Cetatea Neamtului. Lasam masina si urcam pe jos. Ingrozitor!!! Mi-au iesit plamanii pe gura!!! Si nici Toni nu arata mai bine, desi nu vrea sa o arate... Cetatea iarasi excelenta! Renovata, amenajata, cu un cor de copii care cantau muzica medievala si o doamna care ne-a dat cornulete. Ar fi bagat si ceva vin in noi dar a trebuit sa o refuzam politicos. Pana am terminat noi de vazut ce era de vazut s-a lasat si noaptea. Asa ca ne coboram pana la Kiu razand de gafaielilor celor care urcau. Doar dupa lupta, multi viteji se arata!
Kiu ne duce pana la Piatra Neamt, unde dam de o orga de lumini. Multe, foarte multe! Ne apuca ameteala de atatea beculete de un albastru electric. Usor psihiadelic orasul in perioada asta. Vrem sa mancam ceva dar nu gasim nici un loc. Pur si simplu nu prea exista asa ceva. Ne fataim ametiti prin tot centrul si nimic. Printre beculete mai gasim o biserica si un turn de-al lui Stefan. Tragem cu urechea si radem pe infundate de vorba greu moldoveneasca pe care o auzim. Accentul este cu mult mai pregnant pe aici. Asa ca noi hohotim binedispusi. Bineinteles ca in momentul in care vrem sa ne urcam in masina, in fata noastra e o carciuma. Long live Murphy! Dupa ce am mers atat, localul era chiar in fata noastra. Nu mai servesc decat pizza si noi tare am fi mancat o shorbitza. Eh... asta e! Mancam pizza! Nu stiu daca eram noi prea infometati, dar respectiva chiar a fost foarte buna. Multumiti plecam mai departe. Mai departe spre Bucuresti urmeaza orasele mai neinteresante asa ca povestirea se opreste aici.
Ajungem in Bucuresti. 1550 de kilometri. In Romania. Execelent! Imi recuperez cainele si somn acum!!! Maine ma duc sa-mi iau manusi de motociclist.
PAI SI POATIIIII!!!!!????

Bucuresti-Sibiu-Alba Iulia-Zlatna-Abrud-Brad-Deva-Arad si inapoi prin Pretrosani

2009-11-24T15:41:00.008+02:00

Alexandria, Turnul Magurele, Corabia, Bechet, Craiova, Drobeta Turnu Severin, Baile Herculane si inapoi

2009-10-13T11:25:00.011+03:00

Vulcanii Noroiosi, Lacul Siriu, Intorsura Buzaului

2009-09-21T15:25:00.015+03:00