Spre Calarasi... teoretic

Sambata dimineata... Ma rog, nu chiar dimineata, ci mai degraba pe la 12, ma hotarasc sa scot si eu nasul din casa. Unde sa ma duc? Unde sa ma duc? Imi aduc aminte de un plan pe care il facusem cu Toni sa mergem pana la Calarasi. Dar cum operatiunea de resuscitare a motoretei Jawa a esuat lamentabil, n-am avut de ales decat sa ma duc singur. Zis si facut. Am ajuns la Calarasi dupa opriri succesive cauzate de insectele care se incapatanau sa se sparga de ochelarii mei... Mai dubiose erau cele care ratau ochelarii si se sinucideau direct pe fata mea. Revenind la Calarasi.. Ajung intr-un final pe malul Dunarii. Moment in care mi s-a facut dor de casa. Adica de Tulcea. Asa ca dupa un ochi aruncat pe harta o iau la picior. Ma gandesc sa o iau prin Cernavoda si dupa aia pe malul Dunarii pana Topalu si dupa in sus spre Tulcea. Doar ca la un moment dat, gresesc drumul si in loc sa fiu pe malul garlei ma trezesesc in varful unui ditamai dealul. Ma rog... admir peisajul si ma iau si eu dupa indicatoare. Si asa ajung la Silistea unde intreb un localnic pe unde trebuie sa o iau. Problema e ca localnicul era varza de beat si n-am inteles nimic, plus ca nu mai scapam de el. Dar sunt salvat de un TIR care claxoneaza sa ma dau naibii la o parte din drum. Asa ca ambalez motoarele si o iau din loc. Imi gasesc oarecum directia si pornesc cu incredere. Pana la prima intersectie. Evident nu era nici un panou directional. Ma uit in jur si vad doua pe strada pe care trebuia intru. Ambele cu spatele la mine si la o distanta de cel putin 50 de metri. Acum vine si dilema... o iau la stanga sau la dreapta? Langa mine opreste un camion de prin Moldova. Intreb soferul incotro si imi raspunde in dulcele grai moldovenesc... Incerc sa nu rad si in sfarsit imi gasesc drumul. Odata ajuns la Tulcea, ma opresc la niste prieteni care profita de setea mea si ma tin pana dimineata. Si eu care ziceam ca a doua zi ma intorc... Aiurea... A trebuit sa mai treaca o zi ca sa-mi revin... :))

Repede pana la Giurgiu

Prima zi de Paste. Foarte frumos afara. Asa ca trec peste lene si fug repede pana la Giurgiu. De control asa...

A stiiiii sau a nu stiiiiii...

Umilinta vine vazandu-i pe profesionisti... sau cum se indreapta un ghidon cand cazi pe partea dreapta. Cazand pe stanga. Mai pe lung, eu, Dragos, m-am intins acu vreo 2 saptamani cat sunt de lung si de atunci mi se tot pare ca ghidonul e stramb. Salvarea vine de la Toni care s-a tavalit pe cealalta parte... Oricum ar fi te simti cam mic cand vezi ce pot altii...

Primele doua roti!!!

Top Ten

Daca tot ninge afara ca la balamuc, nu putem merge nicaieri si eu ma tot uit la poze... m-am gandit sa fac un mic top cu cele care imi plac cel mai mult.

Bulgaria, Veliko Tarnovo

Gata! Nu se mai suporta a se sta in casa!!! Dilema apare odata cu momentul in care ne intrebam incotro o luam. Trebuie sa fie ceva destul de aproape incat sa ne intoarcem in aceeasi zi. Dar unde? Sudul Romaniei l-am cam vazut... Singurele locuri ramase sunt prea departe in nord. Tot Toni vine cu ideea:
-De ce nu mergem in Bulgaria?
-Excelent!!! Acolo mergem!
Reusim sa plecam dupa ceva drumuri inapoi la mine acasa... uitasem oarece acte. La intrarea in Bulgaria, vamesii ne intreaba unde mergem. Amandoi blocati. "Aaa... In Bulgaria?" Ma rog, eram prea abulici ca sa nu ne lase. Pana la urma vedem pe harta Veliko Tarnovo, loc despre care auzisem ceva la un moment dat. Tot drumul m-am ambitionat sa citesc semnele scrise, evident, in caractere chirilice. Apogeul a venit in momentul in care eu citesc: "vooks!... vooks?" Nu suna nicidecum a limba slava. Pana la urma imi pica fisa: scria Books! :)
In concluzie, prima impresie despre Bulgaria vine sa-mi gadile spiritul patriotic. Parca sunt usor mai praf decat noi. Dar totusi nu as vrea sa fie asta concluzia finala. Mai sunt lucruri de vazut inainte de a spune categoric asta...