Slatina - Dragasani - Pitesti si inapoi la Bucuresti

Drumul pana la Dragasani destul de plictisitor si plat. Cam nimic interesant de vazut. A! Mai putin in localitatea numita Buzescu, unde creierele noastra s-au blocat. Retina se incapatana sa arunce spre creier niste imagini suprarealiste cu palate MAAARIII tiganesti. Atat de mari incat spuneai ca esti pe Wall Street... Cred ca soarele incalzea asfaltul strazii doar vreo 10 minute pe zi. Am iesit nauci de acolo. Revenind... dupa Dragasani am iesit pe drumuri alternative. Peisaj superb de toamna, zi perfecta! Toni, prins de priveliste, nu a vazut cei trei godaci kamikaze care i s-au aruncat in roti. Printr-o miscare cascadoristica de alunecare, reuseste sa evite sinucigasii dar ii sare lantul atat de pe roata, cat si din motor. Cauciucul scapa razuit pe o parte. Toni cu o vanataie la picior si la sold. Singura solutie a fost sa scoatem roata si sa punem lantul la loc. Noroc ca aveam sculele cu noi...
A! Uitasem... La Slatina in benzinarie apar vreo 2 copii tigani care intra in vorba cu noi. Asa s-a dovedit ca motocicleta mea este Hyundai Transvlds... :)))) Mama ei de scoala!!!

La Sud de Dunare

Daca in ultimile doua weekend-uri am tot fost spre munte, de data asta am zis sa vedem cum arata toamna si mai spre sud. Si arata bine! Din plin a contribuit si ziua superba de sambata! Lucruri care mi-au atras atentia? Pai ar fi cam asa: ruinele industriale de la intrarea in Calarasi, niste case de tigani de o saracie luna, lebedele si ratele salbatice de pe marginea drumului si melanjul dubios de centrala atomica cu fundal de eoliene...

Drum de toamna

Si ca de obicei n-am stiut ca o sa ajungem pe acolo. Am plecat si eu si Toni de dimineata, teoretic, spre Intorsura Buzaului. Numai ca nu am mai ajuns pana acolo. La Mizil, Toni, simtind cred chemarea vinului, zice sa o luam spre Tohani. Si bine a zis. Drumul de la Mizil pana la Buzau a fost intr-adevar unul dintre cele mai frumoase drumuri pe care le-am vazut. Asa de frumos incat de la Buzau am zis ca trebuie sa ne intoarcem pe aceleasi drumuri secundare pana la Ploiesti. Zis si facut... Ne uitam pe harta si stabilim locul care tebuia sa ne rupa de restul traficului. Adica la Cislau sa facem la stanga. Dupa mii de Dacii descentrate iesim in sfarsit pe drumul nostru. Numai ca traseul nu era foarte conturat in capul nostru. Asa ca fiecare intersectie ne lovea simtul directiei. Si dai si mergi, si mergi pana cand pe o borna sta scris negru pe alb: Cislau 12 km. Iarasi Cislau? Clar ne-am ratacit. Dupa o mica pauza cu mainile la caldura prin radiatoarele motoretelor, ne intoarcem. Se face noapte si noi tot aiurea suntem... La naiba! Pana la urma dam de autostrada spre Bucuresti.

Doar asa...

Am tras cateva poze pe drumul de intoarcere de la o nunta... Si ce drum greu a fost... :)

Prejmer de duminica

In sfarsit am apucat sa duc motoreta la doctor. Reumatismul a fost vindecat cu vreo doua seturi de rulmenti noi, luciosi, gresati bine. Si asa, de control, am ajuns pana la Prejmer. Unde biserica fortificata era fortificata bine. Adica inchisa. Asa ca totul s-a terminat cu o invarteala in jurul ei.