Tulcea

S-a stabilit obiectivul pe anul asta! Clar este Dobrogea. Si mai exact Tulcea si imprejurimile. Bine, mai mult imprejurimile decat Tulcea... Eu am crescut in Tulcea, dar nu am vazut niciodata prea mare lucru in afara de oras. Asa ca este un moment bun sa punem la incercare motoretele si sa luam la roti marunte peisajele. Zis si inca nefacut...
Exista intotdeauna exista un inceput!
Bun! Odata stabilita treaba asta, eu si Toni am inceput pregatirile: motociclete, corturi, saci de dormit, izoprene, ace de pescuit, nailon, plute si plumbi, ape etc. Totusi, de control, in caz ca nu prindem nimic, ne-am luat si ceva de prajit la foc. In total cam un milion de pregatiri. Pana la urma mai si plecam. O luam ca Dunarea la vale. Mai exact spre Dunavatul de Jos. Prima oprire la Mahmudia. Oprim pe faleza. Loc in care Toni isi regaseste amintirile din copilarie. Ascult cu fascinat povestile lui si privesc cu stupefactie dealul pe care vrea sa ne urcam. "La releu!" imi spune. Bine fie, trebuie sa o incercam si pe asta. In plus imi imaginez ca o sa merite peisajul vazut de sus de acolo.
Incepem sa urcam. Drum cu pietre si sleauri destul de mari. Ma trec toate transpiratiile pana pe la mijlocul distantei. Imi zic ca totusi ma descurc. Asa ca pornim mai departe. Eh... de aici au inceput adevaratele incercari. Pe langa pietrele de pe jos, ploaia mai sapase ceva santuri. Asta n-ar fi fost nimic daca drumul nu ar fi fost construit doar pe un versant... ceea ce inseamna ace de par intr-un unghi de elevatie destul de dubios. Printr-un miracol supravietuiesc pana sus. Intr-adevar a meritat!!! La picioarele noastre sta jumatate din Tulcea. Si prin Tulcea inteleg judetul Tulcea.
Odata trecut tremuratul adrenalitic de maini, imi infloreste in cap ideea ca o sa trebuiasca si sa coboram. Dar contrar asteptarilor, a fost mai usor decat la urcare. Si in plus, cine era zmeu pe asfalt dupa aia?





















Dat fiind ca puteam sa vedem totul de jur imprejur, atentia ne este atrasa de rusi. Mai exact de ploia care venea de la ei. Ne spunem ca nu e bine sa ne prinda tocmai aici pe deal. Coboram. Incerc sa ignor durerile din mainile care strangeau cu inversunare ghidonul. Pornim spre Dunavatul de Sus, Jos... ce mai conteaza? Ideea e ca am scapat cu bine! Vrem sa ne orpim la cetatea Halmyris, Murighiolul de astazi. Dar primii stropi ne fac sa o luam la fuga. Ne oprim la Dunavatul de Sus in dreptul unui magazin. Magazin pe care l-am ocupat vreo 2 ore. Ore in care care afara a plouat ingrozitor. Ne luam niste saci menajeri in care ne bagam bagajele. Pana la urma profitam de o pauza a ploii si plecam. Pe drum, Toni zice ca prea il ploua. Din pacate, era imbracat cam de vara. Asa ca ia un sac si se baga in el. Totusi sacul a fost de mic ajutor. Pe la ora 8 seara suntem uzi fleasca amandoi. Sunam la Tulcea: "A plouat pe acolo?" Ni se raspunde ca absolut deloc. Hmmm! Cred ca este un nor care se tine dupa noi. Asa ca, data fiind ora tarzie si starea de umezeala, ne hotaram sa ne intoarcem acasa si sa o luam maine de la inceput.















Duminica. Afara soare si frumos! Ne luam castile si echipamentele de pe sarma si o luam in directie opusa. Adica spre Macin. Doar ca nu mai ajungem pana acolo. La Mineri facem stanga si o luam pe dealuri. Cred ca am intalnit aici unele dintre cele mai frumoase peisaje! Asa ca, fara vreo directie clara sarim de pe un deal pe altul. Doar intamplarea ne-a scos pana la urma la Somova.







































Concluzia? Dobrogea este intr-adevar frumoasa!